1755.EL ne vrea să fim între oameni și-n fața SA

   Să nu dăm dovadă că ne tragem din maimuță, egoiști și cu ură înrăiți. Ci că-I sîntem urmașii Creației SALE de pe aicea, cum ne vrea, cumsecade. Cu bun-simț înfăptuind doar binele și cunoscîndu-L cît mai bine posibil și corect.
   Să ne dăm seama în preajma suferinței, că putem fii în locul acelora, oricînd de nu ne revenim. Cum dorește doar EL din CER să fim între oameni și-n fața SA. Să nu-i urmăm pe nedrepți în nelegiuirea lor strîmbă, ce-i duce în părăsire și pedeapsă. Ci o cale cît mai corectă și demnă, nu cine știe ce pînă ne revenim încet, la ce-i normal a fi.
   Și să nu ne închipuim că noi îL alegem, ci EL pe noi, cînd îI dovedim oarece interes Divin. Prin fapte și vorbe cum trebuie și-n primul rînd prin încrederea în Lumea LUI. Că sînt o sumedenie de căi greșite LUI, ce ne tot îmboldesc și urmîndu-le părăsirea ne paște. Și necazurile și nemulțimirea pentru o existență ne urmată corect, că nu-L mulțumim defel.
   Nedreptatea-i în lume dominantă încă și nu dă semne de ducă, că încă nu vrea EL. E un plan SUS și e de urmat, și-L vom afla la vreme. Urmîndu-ne calea treburilor firești, cumsecade între oameni, rezolvîndu-le serios și demn ca oameni.  Cu simțul datoriei în înfăptuiri ce ne zidesc o existență adevărată cu simțul dreptății și al moralei.
  Să nu ne considerăm pe aicea turiști, ci adînc implicați și responsabili între noi și-n fața SA de putem.

1552.Doresc să te afli cu ei

   Înfrînîndu-ne, schimbîndu-ne felul de a fi, din imorali în cu bun-simț, nu trebuie să ne supărăm pe viață. Să fim bosumflați că nu ne mai iese pasența nedreptăților lumești a le înfăptui, fără nici un Dumnezeu. Că EL este și ne cere îndreptarea și binele făcut, cunoscîndu-L cît mai corect din acel moment.
   O altă problemă e să ne ferim din calea, canaliilor și șmecherilor cît existăm. Nu intrăm cu ei în vorbă, evitîndu-i după ce-i cunoaștem ce plătesc, fără supărare. Ci simplu nu facem parte din lumea lor și nu ne putem afla la aceeași masă și același loc, al existenței. Decît dacă ei, nedrepții, doresc să te afli cu ei, cerîndu-ți în mod expres, atunci se chimbă foaia. E posil o schimbare în bine a lor și mai afli și tu cîte ceva, unele nedrepte, dar cine știe de unde sare și una bună?
   Deci faptele, dar nu oricare fapte ci doar cele bune și de se poate mereu înfăptuite. Și nu așa la nimereală, ci cum e normal și împreună cu credința ce este în EL. Formează un cuplu invariabil, ca în fizică și ne scoate din anonimatul nedreptății lumești. Fiind și noi ceva ce contăm în fața SA înspre bine și util nouă și familiei noastre.
   EL mai coboară milităria din pod, pentru unii ce-i dorește alăturea de EL. Și de pricep bine de bine și se cumințesc, de nu, E nemulțumit și eșuiază încercarea SA de a ne îndrepta și ratăm viața. Am fost un timp pe puntea unu-i drum de altă factură a îndreptării înspre CER și am căzut, dezechilibrați de nedreptatea înfiptă în noi.
    Și nu orice nedreptate ci cea spirituală, că nu-L pricepem și pace și o luăm pe arătură foarte ușor. Și ne împotmolim pentru totdeauna ca om o dată, nereușind în viața dată.
    Cînd sîntem la necaz, EL e foarte aproape de noi, doar îL vom chema sincer în ajutor. De ne pricepem, și ne ajută și ulterior se pot înfiripa relații mai fructuoase de ambele părți, EL și tu. Ca de la CER la pămînt, dar posibile de dorești să fii cum nu ai fost poate niciodată.  Dar să te ții bine că nu-i ușor și simplu, ci te implică de poți fi cu folos și-i nu degeaba, vei vedea.

     

1399.Pe CEL ce nu L-am ştiut

   Dreptatea aceea forţă odată eliberată din cine ştie ce oprelişti, cu adevărul de partea  corectă, fără minciuna ce-o dăinuit. E ceva formidabil şi de ne oprit, ce nu va cruţa pe nimeni pînă la instaurarea adevărului. Spectacolul nu-i grandios ci mai degrabă nedrepţii se vor osteni să-l mînjească. Dar vor fi înfrînţi, odată pentru totdeuna şi- L vom şti corect. pe CEL ce nu L-am ştiut.
  Acuma e sărăcie despre EL, şi ne mulţumim cu cît E, de ne-am îndrepta să nu mai pierdem vreme mai tîrziu. Că de scăpat nu vom scăpa  de a ne comporta corect şi cu bun-simţ între noi pentru totdeuna. Ne echivalînd binele cu răul. Şi chiar de sîntem mărginiţi de neputinţe omeneşti, ne vom avînta mereu spre fapte eroice.
   Frica nu-i o soluţie. Se zice că şi de frică-I ştim, respectîndu-L. Dar mai folositor îţi e de-L ştii corect şi nu-I mai greşeşti vreodată. Calculîndu-ţi toţi paşii necesari într-o treabă, evitînd să-L superi cumva, cunoscîndu-L cît ţi-o piermis, a exista limitat, dar cu-o viaţă normală.
  Evident pentru nedrepţi, munca e cel mai simpli mijloc de a scăpa de viaţă. Dar tot se impune bunul-simţ să-l respecţi între oameni şi măcar să nu-I greşeşti prin credinţă, mai bine lipsă.
   Cuminţindu-te încă din copilărie şi viaţa îţi va fi mai acătării înspre bine şi de ai beneficiat şi de-o îndrumare înspre EL. Eşti salvat tu şi familia ta cît veţi exista. Demn, luptînd pentru adevăr şi prefaceri înspre bine. Spiritul fals nu ajunge spre culmi, ci doar geniul pătrunzător respectă regula şi corectitudinea.
   În situaţii limită, doar cel cu adevărat demn găseşte puterea de desprindere şi pe urmă de organizare înspre bine. Ce-i nedreptăţiţi au suficiente hibe pentru a fi oricînd găsiţi vinovaţi şi-npovăraţi de nevoi. Excepţii sînt cînd ordinari se avîntă şi reuşesc în domenii înguste să se afirme, fiind respectaţi atunci. Cu toate că nu ne mulţumin cu fîrîmitiri cerînd desăvîrşirea în bine ori rău. Aşa ni-i firea de cînd sîntem, ideia putităţii ne obsedează.
   Sufletul nostru uman limitat şi nepăzit corespunzător de noi înşine, ne ştiindu-L bine, e purtat de forţe superioare nouă, unde vor.