1755.EL ne vrea să fim între oameni și-n fața SA

   Să nu dăm dovadă că ne tragem din maimuță, egoiști și cu ură înrăiți. Ci că-I sîntem urmașii Creației SALE de pe aicea, cum ne vrea, cumsecade. Cu bun-simț înfăptuind doar binele și cunoscîndu-L cît mai bine posibil și corect.
   Să ne dăm seama în preajma suferinței, că putem fii în locul acelora, oricînd de nu ne revenim. Cum dorește doar EL din CER să fim între oameni și-n fața SA. Să nu-i urmăm pe nedrepți în nelegiuirea lor strîmbă, ce-i duce în părăsire și pedeapsă. Ci o cale cît mai corectă și demnă, nu cine știe ce pînă ne revenim încet, la ce-i normal a fi.
   Și să nu ne închipuim că noi îL alegem, ci EL pe noi, cînd îI dovedim oarece interes Divin. Prin fapte și vorbe cum trebuie și-n primul rînd prin încrederea în Lumea LUI. Că sînt o sumedenie de căi greșite LUI, ce ne tot îmboldesc și urmîndu-le părăsirea ne paște. Și necazurile și nemulțimirea pentru o existență ne urmată corect, că nu-L mulțumim defel.
   Nedreptatea-i în lume dominantă încă și nu dă semne de ducă, că încă nu vrea EL. E un plan SUS și e de urmat, și-L vom afla la vreme. Urmîndu-ne calea treburilor firești, cumsecade între oameni, rezolvîndu-le serios și demn ca oameni.  Cu simțul datoriei în înfăptuiri ce ne zidesc o existență adevărată cu simțul dreptății și al moralei.
  Să nu ne considerăm pe aicea turiști, ci adînc implicați și responsabili între noi și-n fața SA de putem.

1699.Ne continuăm nelegiuirea în fața SA

   Simțim în viață amenințarea, neplăcerea, apăsarea, teama și totuși nu ne pasă. Cînd sîntem de față la arătarea suferinței în preajmă, tot nu ne prea pasă. Ne prinde pregătiți cam pe toți, vaccinați de amenințarea părăsirii și a greutăților. Le întrezărim și nu ne învățăm minte defel, ci continuăm cu nepăsare nedreptatea.
    Și nici nu le numim, părăsiri și pedepse, nu le percepem așa, ci ca ceva firesc, omenește și nu-i. În loc să ne dezmeticim la realitatea SA și a noastră în raport cu EL. Ne continuăm și asta-i grav și EL tot strînge șurubul, ne continuăm nelegiuirea în fața SA și a celorlanți. Pînă cănd?
    Oricum nu ne va slăbi, că are un scop ce noi nu-l mai știm, c-am pierdut legătura ce EL. De asta ne și tot atenționează și părăsește cu pedepse, doar, doar ne vom pricepe a-L afla și îndreptați. Ne iluzionăm și ne tot îndepărtăm de calea LUI și a dezmeticirii ce ne-o pretinde. Cu tot cortegiul de nevoi ce ni-L așterne înainte să ne îndreptăm, dar nu-i chip încă.
    Și să știm că-n orice îndeletnicire avem, contează nu meseria ce-o înfăptuim ci omul înainte de toate. Degeaba ești titrat și recunoscut erudit în domeniu afirmării profesionale. De nu te numești în primul rînd om adevărat. Și să fii recunoscut și ca atare între semenii tăi.
    Iar revin la ceea ce EL ne tot transmite de cînd lumea și Pămîntul, să fim cum trebuie. Că nu ne slăbește defel, din presiunea ce-o face asupra nostră, în istorie cu destule exemple. Cînd tot așa ca și acuma, nedrepți și fără EL, sufeream diverse aspre corecții. Fiind părăsiți, sătul să ne tot dea semne să ne revenim la ceea ce EL dorește de la noi și degeaba.

1607.Bine crescuți și binelui mereu știindu-L

   Să ne ferim de nedrepți cît putem, nu avem lungimi de undă aceleași în existență. Ci diferiți total și cu drumul său fiecare, noi al îndreptării, ei al părăsirii și suferinței. Nu avem nimic comun și ce împărți, nu vorbim aceleași limgaje ci total diferite. Să-i ocolim și evita cît mai mult, să se îndrepte de vor să ne înțelegem oarecum.
  Că mai întîlnim și așa din senin, la unii îndreptarea din fire, corectă, necerută de SUS. Bine crescuți și cu simțul binelui mereu și știindu-L. Îs totuși rarități în societate și-s de dorit cîți mai mulți. Și aceia nu trec nepăsători pe lîngă părăsiții în suferință, ci-i omenesc cum se cuvine. Și nu numai pe ei ci și alte vietăți, beneficiază de existența lor, binefăcătoare.
   Ce-i mai mulți, fiind nedrepți nici nu se prind că-s avertizați de SUS, să se îndrepte, ca să nu-i urmeze în necazuri. Deci să se îndrepte cît mai curînd, conștienți de EL.
   Omul e piesa peincipală din existența acestei planete Pămînt, în el s-o investit enorm. Și încă nu-s rezultateale scontate de SUS, noi nici nu le gîndim. În viață ne îndeletnicim cu diverse ce ne ocupă cu folos existența, demostrînd că sîntem oameni.
   El dorește să ne îndepărtăm cît mai mult de partea fizică, animalică. Deocamdată prin moralizarea totală a comportamentului terestru și făcînd numai bine pe Pămînt. Nu că ne vom înălța așa deodată că-s încă pași, necunoscuți nouă. Cu răbdare, și-i tare greu, că nu prea putem, doar întîi să ne aliniem cerințelor SALE imediate.
   Încă nu avem drepturi prea convenabile, ci mai mult obligații, existăm și să-L știm și asculta. Că-n timp nu ne-am priceput și părăsiți am avut de tras multe necazuri timp îndelungat. Să ne fie de învățătură trecutul și să nu-I mai greșim ca să mai avem părăsiri nemulțumindu-L.