4091...Mai mult ori mai puțin conștienți de noi.

  Da ne vom preda dar cu oarece priceperi, de învățătură de minte și nu numai pentru noi. Nu toți sînt egoiști și nesimțiți, ci sînt și interesați și de binele altora, cam puțini totuși. Sînt și asta contează pînă la urmă uneori urma scapă turma și e ceva ce multă vreme s-o tot ignorat. Și contează în cel mai înalt grad, aflarea LUI interesată de noi dar și EL nu oricum.
  Ci-n anumite condiții ce în mare le știm, dar ne facem că plouă și-n viurtutea. Firi noastre încăpăținate și nevolnice, dar și a LUI precaut la culme să știe pe cine contează cu adevărat. Cam e un cerc vicios dar care trebuie pînă la urmă desfăcut ca să ne putem desfășura menirea. Datul și EL și noi în direcția fiecare cum trebuie, EL știind ce și cum, noi în așteptări.
  Mai mult ori mai puțin conștiente de noi și EL și firescul naturii, a omenirii și a SALE cum trebuie.

2957.Perindă neînțeleși și neîndreptați cum e firesc

   Ne iubim pe noi înșine, nu toți, dar destui nu putem ieși din noi, egoiști, nedrepți. Și cu multe alte metehne ne la locul lor între oamenii adevărați, morali și cu simț de răspundere. Între ceilalți, dovedindu-ne incapabili de fapte bune, utile, ci de altele condamnabile. Și avem tupeul și ne obrăznicim, că ni se tot permite de către cei cumsecade, să facem bîlci.
  Prin vorbe și fapte reprobabile, inconștienți de vina noastră continuă între oameni. Jucăm dublu, cînd ne vedem de drum și cînd ne facem că nu știm ce înfăptuim. Lipsa educației adecvate din tinerețe și alte carențe de neînțelegerea firii omului. În formare, își pun amprenta pe o viață dezlînată și o activitate nepotrivită.
  Și nedreptatea lumii și lipsa dreptății și a LUI dintre noi bine înțeles își spune cuvîntul. În așa oameni ce se perindă printre noi neînțeleși și ne îndreptați cum e firesc.

1755.EL ne vrea să fim între oameni și-n fața SA

   Să nu dăm dovadă că ne tragem din maimuță, egoiști și cu ură înrăiți. Ci că-I sîntem urmașii Creației SALE de pe aicea, cum ne vrea, cumsecade. Cu bun-simț înfăptuind doar binele și cunoscîndu-L cît mai bine posibil și corect.
   Să ne dăm seama în preajma suferinței, că putem fii în locul acelora, oricînd de nu ne revenim. Cum dorește doar EL din CER să fim între oameni și-n fața SA. Să nu-i urmăm pe nedrepți în nelegiuirea lor strîmbă, ce-i duce în părăsire și pedeapsă. Ci o cale cît mai corectă și demnă, nu cine știe ce pînă ne revenim încet, la ce-i normal a fi.
   Și să nu ne închipuim că noi îL alegem, ci EL pe noi, cînd îI dovedim oarece interes Divin. Prin fapte și vorbe cum trebuie și-n primul rînd prin încrederea în Lumea LUI. Că sînt o sumedenie de căi greșite LUI, ce ne tot îmboldesc și urmîndu-le părăsirea ne paște. Și necazurile și nemulțimirea pentru o existență ne urmată corect, că nu-L mulțumim defel.
   Nedreptatea-i în lume dominantă încă și nu dă semne de ducă, că încă nu vrea EL. E un plan SUS și e de urmat, și-L vom afla la vreme. Urmîndu-ne calea treburilor firești, cumsecade între oameni, rezolvîndu-le serios și demn ca oameni.  Cu simțul datoriei în înfăptuiri ce ne zidesc o existență adevărată cu simțul dreptății și al moralei.
  Să nu ne considerăm pe aicea turiști, ci adînc implicați și responsabili între noi și-n fața SA de putem.

1674.Lipsa încrederii distruge omenia din noi

   Viața ni-i programare amănunțită, de SUS și nu știm, mai avem unele libere inițiative. Ce ne definesc pe noi înspre bine ori rău și nu se amestecă , doar ne îndrumă pașii oarecum din umbră. Și chiar ne ușurează unele împliniri, doar ne vom face datoria trebuincioasă, ce n-o prea știm.
   Și-n preocupări să avem realizări ce ne reprezintă cel mai mult și doar acelea să le și dăruim de-s dorite. Spre folosire utilă și bună și altora, la libera alegere. Să nu fim egoist, că egoistul și zgîrcitul trăiesc într-o lume, ce-i cuprinde, crezînd că toți-s ca ei. Se tem să nu fie înșelați de ceilalți, lipsa încrederii e distrugătoare de omenia din noi.
    Sînt unii ce-s pizmași sacrificîndu-se doar pentru a distruge pe un altul, nu pentru a-l ajuta la nevoie. Nedrepții în general nu pot creea ceva ce e util și bun, nu li se încheagă nimic cu folos ci doar distrugător și nefolositor. La fel își doresc anumite lucruri dar nu și consecințele lor, nu au răsponsabilitatea faptelor lor.
    Ca și proștii care nu se auto-elimină, ce răscolesc josnicia neînchipuită, mai ceva ca răutatea. Ce-i știută și te mai poți feri de ea, de prostie mai greu, lovește pe neașteptate. În schimb răutatea dă dovadă de inițiativă șmecheră, ce-o descalifică și mai mult în fața dreptății și adevărului, ce-o înving.
    Nedrepții resimt ferm temporalitatea vieții, nu-și închipuie bunu-simț și binele în general și plătesc. Învinși de neputința de a fi cum trebuie, fiind părăsiți în nevoi, cu tot avutul lor nedrept suferă și dispar fără urmă.
   Să nu-ți fie teamă de moarte, slogan nedrept, ce-L înfrună, că nu-L știu și nici îndreptați nu-s. Și părăsiți, suferă la greu și mor timpuriu, inexplicabil pentru ei. La hurtă în neștire viețuiesc, fără un demers clar de ce se află pe Pămînt? Nu-s în stare de nimic bun și util, doar înavuțirea și șmecheria ce-i înstrăinează de ceea ce trebuie să fim în viață.

1637.Cum trebuie să fii în fața SA și a celorlanți

   Că nu ne pasă de aproapele nostru ci egoiști cît încape, complicîndu-ne și complăcîndu-ne unor modele nedrepte nouă și LUI. Egoismul are mai multe fațete și la nivele diferite ale noastre. Astfel nici cînd ești oarecum îndreptat și-L știi și-L respecți, nu ești chiar cum ar trebui. Mai ai rețineri și neînțelegeri față de nedrepți și înrăiți, nu-i vrei în prajmă. Și EL te înțelege și nu-i ai oarecum, încă mai e de lucru.
   Dar se înțelege nici greșeli să nu faci, dîndu-ți cu stîngu-n dreptul tu singur. Ci cum trebuie să fii în fața SA și a celorlanți, văzîndu-ți de drumul tău. Chiar de ești în spațiu comun, fii cum ții felul și limitat încă, că nu-i timpul. E un nou examen ce-l vrei a susține și trebuie să-l treci, pînă una alta. Nimic nu-i întîmplător, ci-i starșnică programare, chiar de nu pare, de ești novice.
    Și-n cazul SĂU, că trebuie explicații cît înțelegem și ne permite EL. Are și EL limitele SALE, explicabile zic, fiind Cine fiind și comportîndu-se ca atare. Astfel cînd ne cere să fim cum trebuie, pe cei neputincioși nu-i scutește de părăsiri. Și însingurați ca tot omul fără pavăza SA, o încurcă, suferințe și chiar moartea.
    Și aceasta-i demostrată tactică a SA de cînd ne cam știm în relațiile noastre cu EL. Are un scop și nu ne vrea decît într-un fel să fim, moralizați și în bine între noi toți. Și cei ce nu pot, o încurcă de cînd lumea, rebuturi, rateuri umane, la hurtă. De se pot recicla acolo, nu se știe prea sigur, să revie cumva în circuitul încercărilor date.
    E un Părinte mai altfel decît ne închipuim noi azi, ne-o făcut și crescut. Dar cerințele-s nu foarte aspre, dar totuși nu ne lasă chiar de capul nostru, de izbeliște. Are o programare pe seama noastră în timp să devenim ceva ce încă nu știm. Că nu merităm și nici degrabă nu dăm semne că vom fi cum trebuie, măcar să merităm informația ce ne privește. Nici de cum ceea ce-L privește doar pe EL, cine E și altele așa de cultură generală.