4091...Mai mult ori mai puțin conștienți de noi.

  Da ne vom preda dar cu oarece priceperi, de învățătură de minte și nu numai pentru noi. Nu toți sînt egoiști și nesimțiți, ci sînt și interesați și de binele altora, cam puțini totuși. Sînt și asta contează pînă la urmă uneori urma scapă turma și e ceva ce multă vreme s-o tot ignorat. Și contează în cel mai înalt grad, aflarea LUI interesată de noi dar și EL nu oricum.
  Ci-n anumite condiții ce în mare le știm, dar ne facem că plouă și-n viurtutea. Firi noastre încăpăținate și nevolnice, dar și a LUI precaut la culme să știe pe cine contează cu adevărat. Cam e un cerc vicios dar care trebuie pînă la urmă desfăcut ca să ne putem desfășura menirea. Datul și EL și noi în direcția fiecare cum trebuie, EL știind ce și cum, noi în așteptări.
  Mai mult ori mai puțin conștiente de noi și EL și firescul naturii, a omenirii și a SALE cum trebuie.

3658...Și între noi la fel de nepricepuți

  Se contează și pe un parcurs corespunzător și fără demersurile CER-ului simțite. Deci și singuri să ne vedem de calea aflată cum trebuie, pînă la noi îndrumări. Văzîndu-ne de înfăptuiri bune, utile, chiar frumoase între oameni cumsecade. De EL nici nu mai zic, e de la sine înțeles că-L urmăm și ne căutăm îmbunătățirea. Primind continuu și informațiile simțite mereu cum trebuie, conlucrarea neîncetînd.
  E de la persoană la persoană, specifice trăirile și viața urmîndu-și calea dată. Respectînd legislația SA, dată nouă și din vechime, remodelată zilelor noastre. Numai în CER e o atmosferă benefică credinței în EL mereu întreținută, jos mai sînt pauze. De încercări și cîte alte aflări în curs de pricepere să-I fim cum ne tot dorește a ajunge.
  Oameni cum ni se cere și încă nu-i chip în așa nepregătită lume de o conlucrare cu EL. Și între noi la fel de nepricepuți, confruntați cu nedreptatea, imoralitatea și fără binele în față mereu.

2696.Nevoia de a fi cum trebuie, corect, bun și util

  Ne jertfim ca să realizăm ceva acolo, orice, nu contează, ba contează pentru noi înșine. Înfăptuirea în sine implică muncă, ruperea din alte activități, timp, voință, tenacitate. Consum de gîndire și nevoia de a fi cum trebuie, cît mai corect și bine, util nouă și altora de-i dorit și poți. Așa ne vrea EL, măcar într-o mică măsură, că-I interesat să-L știm bine și să ne tot îmbunătățim între oameni cumsecade.
  Că-i greu, că-i ușor, vă doresc și vouă să fiți măcar ca mine între oameni. Și cu EL, măcar cît sînt și eu, să vedeți ce și cum, o viață în schimbare, mai altfel. Am făcut școala necesară și altele cum am vrut să mă realizez în viață. Am terminat cu de toate cele, să zicem, pensionar acuma, bunic încă în putere. Bineînțeles cît poate vîrsta, deci nu ca-n tinerețe și totuși EL E în viața mea și mai învăț ce trebuie acuma mai altfel.
  Caut cu destulă dificultate să mă țin, în noua școală, ne-pămînteană, printre pămînteni.

2692.Și învingător altfel e degeaba lupta

  Că să fim prezenți pe cîmpul de luptă, asta contează ca datorie, o fi. Ori să ne facem datoria în orice împrejurări, ne contînd decît prezența, să fii acolo. Nu-i așa de parodie și paradă, prezență nu-i demnă cale, ci implicat pînă-n plăsele. Și învingător altfel e degeaba lupta, n-o cunoști, nu te dai, ci faci ce poți să fii cum trebuie. Și biruitor neapărat, cu EL nici nu se poate altfel, pe Pămîntul SĂU.
  Ne înverșunăm contra nedreptății din societate și a nefirescului lumesc. În ascensiune rea și urîtă tărășenie ce ne tîrăște prin colbul mizeriei hîde. Nu-i putem face față, ne depășesc neroziile, falsurile, hoțiile, le auzim de ici de colo. Răzbat și întocmesc un tablou întunecat, bîntuit de fărădelege și șmecherie. Nici religiile cu ale lor caste, nu-s mai breze, o apă și-un pămînt e în nedreptatea ce ni se face.
  Doar cu atitudinea nemulțumirilor tăcute, pe muțește ne răstim și înghițim. Nemestecatele tîmpenii, hoții și matrapazlîcuri, într-una de multă vreme. Doar Cel de SUS ne mai poate întrăma cînd va considera.