3550.Rătăciți în cîte nefolositoare și întortochiate trăiri

  Nu că nu ar putea dar nu vrea, e un fel de precauțiune față de noi oamenii. CER-ul nu ne vîră, nu ne silește ce să vorbim și ce să înfăptuim în orice împrejurări. Ne lasă singuri, ne-o tot dus pînă la numite limite din proiectul omul pe Pămîntul dat. Și de acolo înainte ori înapoi, după cum ne rînduim trăirile, nu chiar independenți total.
  Ne mai dă brînci și indicații uneori doar, cînd nu-L mulțumim cum evoluăm. Doar uneori, în rest noi cu noi și EL cu ale LUI, de noi tot atent fiind să nu greșim foarte mult traseul oarecum trasat. Doar de CER, știut, noi în timp de ne vom învrednici vreodată, aflînd cei de aflat totuși. Nu mai mult că putem dezechilibra tării ce nu ne privesc, încă cred multă vreme.
  După cum ne prezentăm încă fără EL în demersurile noastre de aflare a noastră. Și a LUI și încă ne dumeriți, ci rătăciți în cîte nefolositoare și întortochiate trăiri.

2692.Și învingător altfel e degeaba lupta

  Că să fim prezenți pe cîmpul de luptă, asta contează ca datorie, o fi. Ori să ne facem datoria în orice împrejurări, ne contînd decît prezența, să fii acolo. Nu-i așa de parodie și paradă, prezență nu-i demnă cale, ci implicat pînă-n plăsele. Și învingător altfel e degeaba lupta, n-o cunoști, nu te dai, ci faci ce poți să fii cum trebuie. Și biruitor neapărat, cu EL nici nu se poate altfel, pe Pămîntul SĂU.
  Ne înverșunăm contra nedreptății din societate și a nefirescului lumesc. În ascensiune rea și urîtă tărășenie ce ne tîrăște prin colbul mizeriei hîde. Nu-i putem face față, ne depășesc neroziile, falsurile, hoțiile, le auzim de ici de colo. Răzbat și întocmesc un tablou întunecat, bîntuit de fărădelege și șmecherie. Nici religiile cu ale lor caste, nu-s mai breze, o apă și-un pămînt e în nedreptatea ce ni se face.
  Doar cu atitudinea nemulțumirilor tăcute, pe muțește ne răstim și înghițim. Nemestecatele tîmpenii, hoții și matrapazlîcuri, într-una de multă vreme. Doar Cel de SUS ne mai poate întrăma cînd va considera.