4411..Valorile binelui.

  Ni se tot amintește cît sîntem de unele și altele, greșite abordări ale existenței, pentru a nu le mai face. Singuri astfel să ne judecăm drept, cu bun-simț și toate ale vieții de luat în calcul binele, utilul și frumosul, cumsecade rezolvînd. Relațiile interumane, în natură de asemenea nu ne vor cădea galoanele de vom îndrepta stricatele abordări ale altor neserioși.
  Nepotriviți pe alocuri, la nimereală acolo ocazionali regăsiți, ci drepta abordare a firii date înainte de toate, bine educate. Să ne însoțească mereu cît sîntem, indiferent de ne place ori nu, de trebuie, trebuie cu voie bună crezînd în bine. Ne mai fofilîndu-ne de viață, trăind-o implicați ca și-n familie cu plăcute și mai puțin dorite de găsit rezolvările necesare.
  În termeni amiabili pentru toți componenții relației ce-o aflăm cît sîntem oriunde cumințiți, cu respect față de valorile binelui.

3788... Evitîndu-L și maimuțărindu-ne în nelegiuiri

  Uni-și, dar puțini, își dau seama că singuri în necazuri și le accentuează și mai și. Și asta nu de acuma ci de cînd e lumea oamenilor cu conștiința întreagă, demni putînd fi. Dar nu și reușesc a fi, ci delăsători și imorali, nedrepți și cel mai grav. Fără Dumnezeul Cel Adevărat, ci și mai grav cu cîte închipuiri și minciuni în față. Ignorîndu-L cu foarte mare ușurință, ca și cînd n-am avea minte singuri, ci impusă.
  Și nu-i adevărat, fiecare-i capabil să judece singur pentru el și familia sa. Ce-i mai bine și i se cuvine pe merit, aici e aici, să ne și merităm binele primit. Că de nu, nu și avem parte numai de necazuri, suferințe și moarte, de nu gîndim corect. Corect în dreptul nostru fiecare cu EL mereu cu respectul cuveni și nu e încă cazul.
  În lumea actuală E denigrat în fel și chip, evitîndu-L și maimuțărindu-ne în nelegiuiri.

3658...Și între noi la fel de nepricepuți

  Se contează și pe un parcurs corespunzător și fără demersurile CER-ului simțite. Deci și singuri să ne vedem de calea aflată cum trebuie, pînă la noi îndrumări. Văzîndu-ne de înfăptuiri bune, utile, chiar frumoase între oameni cumsecade. De EL nici nu mai zic, e de la sine înțeles că-L urmăm și ne căutăm îmbunătățirea. Primind continuu și informațiile simțite mereu cum trebuie, conlucrarea neîncetînd.
  E de la persoană la persoană, specifice trăirile și viața urmîndu-și calea dată. Respectînd legislația SA, dată nouă și din vechime, remodelată zilelor noastre. Numai în CER e o atmosferă benefică credinței în EL mereu întreținută, jos mai sînt pauze. De încercări și cîte alte aflări în curs de pricepere să-I fim cum ne tot dorește a ajunge.
  Oameni cum ni se cere și încă nu-i chip în așa nepregătită lume de o conlucrare cu EL. Și între noi la fel de nepricepuți, confruntați cu nedreptatea, imoralitatea și fără binele în față mereu.

3543.În vederea noi construcții rămase neterminate încă din vechime

  Deci să păcălim păcăleala ce ni-o facem singuri cînd vorbim și înfăptuim relele, urîțeniile. Ce așa de ușor le învățăm, parcă de cînd lumea-s cu noi în noi sădite netrebniciile. Fărădelegile și EL Colea SUS și jos printre noi se mai miră, că se tot miră de cînd lumea. Cu așa oameni de ne omenie cu care se tot încurcă, că-I sîntem datori vînduți, că ne-o creat și nu sîntem gata încă.
  Ci ne mai are de ferchezuit, dar pe de-a moaca nu merge ci mai întîi ne dorește acătării. Să-I demonstrăm că sîntem de-ai LUI, curați, primeniți, ca noi învechiții dar reveniți. Recuperați, auto-recuperați, singuri ne-am tot îndepărtat de calea dată, singuri să ne îndreptăm. Nu-i floare la ureche, știu, dar asta vrea EL de la noi acuma, să ne comportăm omenește bine.
  Cum nu am demonstrat atîta amar de vreme, o venit vremea să ne coacem. În vederea noi construcții rămase neterminate încă din vechime, îmbunătățindu-ne cum ni-i datul.

3434.Orice îmbunătățire a omului e fără folos de nu-i însoțită de credința în EL cu adevărat

  Ne închipuim verzi și uscate la umbra nedreptății ce ne-o facem nouă singuri și LUI. Ne luîndu-L în calcul cum trebuie, toate ni se trag anapoda, pierdere de vreme întruna. Irosire de vieți mereu aburite de neputințe în tărășenii ce-L ignoră, ca să putem fi părăsiți. Și plăti, minte de nu avem încă nici azi că EL E Esența vieții cu noi alăturea.
  Dar fermi și clari în demersuri unificatoare cît trebuie, nu în derizoriul nedreptății. Ci cu luare aminte, aflîndu-ne pe drept menirea știută și menținută cumsecade. Încercarea dată, aceasta cu înstrăinarea de EL, ne-o zburătăcit groaznic de nici azi nu știm nimica corect. Ferm și adevărat, mințind dreptatea în lume, de la EL în jos, toate-s pe dos, netrebnici ne dezmeticiți încă.
  Orice îmbunătățire a omului e fără folos de nu-i însoțită și de credința în EL cu adevărat demnă și firească.

3360.Nu ne pricepem decît la noi înșine

  Ne aflăm noi înșine în fața noastră mereu, alții nu au loc, decît noi înșine singuri. Îndrăgostiți de noi înșine, nu putem ieși din așa dilemă personală, narcisism, nici conștienți de asta nu sîntem. Doar în timp și atunci tot nu ne vine a crede că ființa e doar pentru ea însăși cuprinsă. Auto cunoașterea expusă și altora, de vor, dar ne considerăm mai altfel, nedefiniți corect.
  Geloși că alți-s mai darnici și se împacă mai altfel cu ceilalți, noi doar dorim, dar nu reușim. Sînt și astfel de suferințe că nu putem fi în rînd cu lumea, nu ne pricepem decît la noi înșine. Să ne venim în voie, ceilalți să aștepte rîndul la paștele cailor, conștienți foarte greu de așa fire. Închisă în sine, în stare de concentrată căutare a sinelui de ne deocheat, Doamne ferește!
  Și derutant de ușor ne luăm după alții în acțiuni ce nu ne privesc, doar copiem la nesfîrșit. Nu sîntem noi înșine, că nu putem, ne dăm după cei ce pot, continuu impersonali.

2913.Nedrepții cred că-i inutilă îndreptarea știind de EL

  Că singuri ne dăm seama și beneficiem de aprecieri ori ba, de ne comportăm bine ori nu între oameni. Lăsînd o urmă, trecînd prin viață se zice nu degeaba, ci cu folos în familie, societate chiar în lume, de știi atît de bine să fii de apreciat. Asta și EL ne dorește să-I fim între oameni cum trebuie, dar să-L și știm bine. Cît ne permite nedreapta lume și nu numai, aflînd și singuri de la o vreme cu EL fiind.
  Că nedrepții consideră că-i inutilă truda de îndreptare și aflare a LUI corectă. S-o creadă ei nelegiuiții, că-s în afara LUI și a nostră cum trebuie să fim. Dar concomitent ambele trăiri să fie în vederea înaintării spre ceea ce ne trebui pe Pămînt a fi. Într-adevăr ei simțiră că-s de pomană muncile lor nedrepte oricît de elaborate în timp erau.
  Vă mai zic, nu de tare multă vreme s-o hătărît CER-ul să ne aștepte îndreptați a fi și încunoștințați de EL și noi cu adevărat benefic tuturora. Mai înainte alte cerințe erau, ce mie îmi sînt necunoscute, acuma așa trebuie să ne edificăm în viață.

2576.Să-I căutăm sprijinul și-L vom afla, E greu

  Viața-i de basm și de vis și zilele și serile și nopțile, ca și dimineața cu ale ei bune și de perspectivă. De sîntem singuri, singuri să-I căutăm sprijinul și-L vom afla, E greu de zis ce și cum fiecare cum va putea. În fața SA nu-i regulă, e greu noi cu ale noastre nedrepte și slute între noi ba și în fața LUI. Ne închipuim vrute și nevrute, e dificil să-I intrăm în voie, multe-s năzuințe vechi și noi.
  Apăsătoare-i e neputința de a fi cum trebuie, nici nu ne dăm seama în așa lume cum e corect să fim. Exemplele adevărate nu-s în față, ci undeva dosite de nedreptate, ce singuri o înfăptuim. Că de reușim cu chiu cu vai să ne îndreptăm cumsecade să fim, e de a ne bucura. Prin diferite feluri, atrăgînd atenția asupra noastră că am reușit, că am învins neputința.
  Strigătul de triumf, e o schimbare, culme a străduințelor de tot felul pînă am reușit. Nu avem la îndemînă prea suficiente  metode de îndeplinirea chemării de îmbrățișat. Limitați de orice-i omenește și încă neumblata desăvîrșire de cum se impune a fi.

2574.Învățămintele frumoase să prindă binele și utilul

  Ființe sociabile oamenii, nu au căderea în fața frumosului de orice fel să fie singuri. Ci însoțiți, urmați, chiar și din întîmplare să se asiste nu muți, ci învățînd unii de la alții. Pentru ca învățămintele să prindă binele și utilul, inspirat corect și cît mai la timp în spațiul omenesc. Încă destul de sărăcit de nefireasca viață, searbădă de nedreptatea aplicată omenirii.
  Și trebuința de a ne raporta mereu corect la EL, e o lipsă colosală între oameni. Și încă nu-i sesizată pe de-a-ntregul, încă-i scăldată ca la Ploiești, Chestiunea. Că nu ne vedem în noi înșine vinovăția în orice e pe lumea asta necorespunzător, ci alții. Și ar fi timpul să ne coborîm mai întîi în noi înșine și să căutăm îndreptarea. Spre a ne ridica cu încetul spre aflarea necesară, cunoașterii căi de urmat cum trebuie.
  Terestru ni-i foarte grea împlinirea de capul nostru, de nu avem cutezanță fermă și clară. De simțim că ne-ar fi necesară și habar nu avem și nici putere, soluția E EL. Și sigur vom simți schimbarea mult dorită și niciodată poate exprimată, necunoscută fiind.

2561.În realitate nu-și modifică firea nedreaptă

  Uni-s obsedați de o necesară îndreptare, dar incapabili singuri de ea. Și se tot aparent strofoacă, în realitate nu-și modifică firea nedreaptă. Ducînd în eroare și derizoriu și-i duc de nas, neputința e groaznic de închegată. Și-i foarte greu  de nu ții cu tot dinadinsul, curajos cu adevărat s-o rupi cu nedreptatea ta. Ce te domină neîntrerupt și îți și convine ai de unde da, să mai și scapi nițel uneori.
  O auto amăgire ce te costă, nimic în lume nu-i la întîmplare dar pare. Nu ne alegem noi felul de a fi prin lume răzbătători în ale aflării căi de urmat. Viața ni-i ordonată de SUS și-o convenim, uneori nu chiar cum ne-ar fi pe plac în toate privințele. Trebuie pus osul la treabă în limitele dorințelor de împlinire și reușim să ne împăcăm.
  Fugim alții de nedreptate, ne dăm seama că-i pierdere de vreme și nu vrem ca să ne încurcăm. Ci munca dăruită demnă, adevărată cu rezultate întrezărite sincer drept cu tine însuți. Nelimitat la efort susținut, nu cum ne așteptam mai altfel să fie,  cunoscînd deci reușita.

2345.EL de fapt ne știe de-a fi-a-păr pe fiecare

  Tare se pune accent pe a ne întîlni în taină și liniște, singuri noi fiecare cu EL. În cămăruța noastră fiecare cum poate, sincer, cu vorbele noastre destăinuindu-ne LUI. EL de fapt ne știe de-a fir-a-păr de multe generații pe fiecare ce plătim. Și totuși dorește să ne audă pe noi ce știm despre noi și cît știm și recunoaștem. În fața LUI, cu cuvintele noastre simple, directe, să ne spunem păsul. Să-I cerem iertate, să-I mulțumim, să-L rugăm să ne ajute, să-L preamărim, etc.
  Încă un pas important în îndreptarea nostră firească, e încrederea în oameni. Ar trebui în toți fără deosebire să ne exprimăm prin fapte și alte acțiuni încrederea în ei. Dar încă-i greu, cu așa multă nedreptate între oameni, șmecherie și cu fărădelegea la putere. Încă ni-i greu, în așa condiții vitrege și aspre de viață și fără ca dreptatea să domnească. Cum ar fi normal, ci minciuna-i peste tot în frunte.
  Deci în așa societate denaturată, neadevărată, nimic nu-i cum trebuie, e de pus totul la punct, cînd va fi posibil, se vede că-i încă timp.

2000.Diverse ocazii, doar ne vom dezmetici

   Ăsta-i lozul ce l-am tras venind pe Pămînt, nu avem prea multe obțiuni. Pro și contra, ci-i calea ce de-o greșim și nu ne revenim singuri, sîntem pierduți. Ne dă diverse ocazii, doar ne vom dezmetici, corecți să fim între oameni și cu EL. Grav e că unii o viață întreagă și generații de-a rîndul, o tot încurcat ițele credinței în EL. Cu nedreptatea față de EL și noi, mai mult neglijenți și între oameni nedrepți.
   Ne dorește implicați și desăvîrșiți înspre calea SA și de îndreptare între oameni. Garantîndu-ne o viață de ne oprit, ca ștafetele ce străbat nevoile pînă-și îndeplinesc menirea. Că nu-i o pornire la îndemîna fiecăruia, se vede, că puțini se încumetă. Nu-i vremea, se vede încă și e mai de urmat un timp de prefaceri în așteptarea dorită.
   Că-n vechime și pînă nu tare de mult, erau exemple ce la fel își făceau treaba și nestingheriți. O îndeplineau cum trebuia, doar SUS pricepută, noi încă mai avem multe. De urmat și îndreptat, ca să fim cum trebuie  și să știm.

1786.Să scape de efectele nedorite, singuri făcute

   Cînd greșim, cînd avem un eșec, o înfrîngere, o nereușită întîi singuri ne dăm seama. Ni se strînge inima cît un purice, aproape că înfîngerea nu mai trebuie să-și continue. Tot cortegiul ei de nevoi, neplăceri, nenorociri ce le vom suferi nemijlocit. Că-i destulă caznă că ne recunoaștem vina, neputința. Și nu-i în toate cazurile așa.
   De cînd lumea oamenilor, vor să scape de efectele nedorite, singuri consimțite. Se învoiesc că au greșit, dar nu vor să plătească  ci de s-ar putea alții și alții tot mereu. Și de asta se întîmplă atîtea rele și urîte în lume, că nu plătesc vinovații ci de regulă nevinovații. Aparent, că în realitate nimic nu-i ocazional și întîmplător, ci bine chibzuit SUS.
   Plătesc și adevărații vinovați, dar nouă poate ni se pare că nu-i destul și nu-i așa. Că nu hotărîm noi la o adică ci numai cum se vrea Acolo SUS. Și nu ținem cont de Baza vieții, că nu-i în lume și plătim noi înșine în mod diferit de cît considerăm uneori.
   Greșindu-I și tot așa din greșeli avem o viață ce ne nemulțumește mereu. Și gînduri de îndreptare ioc și ne mai mirăm că ni se irosește în neînțelegere viața. Și ni se sugerează nu ne fie frică de moarte, dar cu-i nu-i e frică, cred doar unui nebun nedrept. Și lucru adevărat celui ce-L știe și-L urmează îndreptat că-i apărat de EL nu părăsit.

Trebuie singuri

   Nouă e permanent suferinţa şi insuportabilă, dezarmantă, te îndoaie, te moaie, te distruge încet încet dar nu te trezeşti , nu ştii că EL ţi-o dă să-L cauţi neapărat, te tot avertizează, de nu ai un apropiat priceput să-ţi-L arate, caută-L!, tu vei cauta avocaţi pentru bolile spirituale ale sufletului tău nedrept, în loc să-L cauţi pe EL simplu şi la obiect, ce mai tura-vura,"în biata inima omenească sînt locuri încă neexistente şi unde suferinţa intră spre a le da , în sfîrşit, fiinţă"(Leon Bloy).
    Nepriceperea costă uneori şi viaţa, şi degeaba ai existat, de nu-nţelegi ce vrea EL de la fiecare şi de la tine, şi mori degeaba suferind neinformat corect, se spune că fiecare îşi trage foc la oala lui, dar de ce mai toţi suferă fără încetare de cînd e lumea, şi nu-şi trage fiecare "focul" SĂU la el simplu şi-n gînd numai în gînd fără intermediari, singur singurel, nimic mai simplu.
   EL vă aşteptă, ce vreţi mai mult, îi sînteţi datori, pentru că de nu ia-ţi fi datori nu v-ar pedepsi mai mereu pe voi şi familia voastră de sînge, e greu asta de priceput oameni buni, căutaţi-L nu vă jucaţi cu EL ca pînă acuma de mii de ani a-ţi tot plătit, nu v-aţi săturat?

Petrache Lupu 2

   Mihai Urzică : "din toate predicile lui Petrache Lupu (P.L.) a lipsit întotdeauna înţelegerea şi mărturisirea sfintei treimi.... Din toată trăirea spirituală a lui P.L. lipseşte concepţia mîntuitorului...totodată lipseşte de la îndemnurile lui P.L. ideia de mîntuire...Este preocupat de cele pămînteşti şi nu de cele cereşti...lipseşte mai cu seamă a spovedaniei şi împărtăşaniei... că e destul să ne pocăim la cruce şi la buturugi, spre a ne curăţa de tina sufletului nostru".
   Se uită esenţa cererii LUI către oameni prin intermediul lui P.L.: să încerce fiecare să se-ndrepte în faptele şi gîndurile lumeşti şi ale credinţei cum o pricepe fiecare, deci totul se bazează pe ce va face fiecate în dreptul său pentru îndreptare, nu la grămadă în frunte cu unii nedrepţi, pe care P.L. îi critică în public "văzîndu-i" ce fel de clerici  păcătoşi erau.
   Domnul vrea de atunci să se tezescă lumea în adevăr, binenţeles că nedrepţiilor şi acoliţii lor nu vor să-L ştie decît aşa cum EL s-a ascuns cunoaşerii de mii de ani, şi nu le vie a crede că e altfel, de cît îL ştiu. 
   Pentru a fi în fruntea obştii credincioşilor trebuie să ai chemare spirituală înălţătoare, nu funcţie clericală, şi să fii în toate înpreună cu oamenii cei conduci, nu să-ţi cauţi privilegii nedrepte.
   EL a simţit o oarecare atracţie a maselor spre simplitatea nefirească a unor minuni, indiferent de suportul lor.
   Şi  P.L. nu a fost pe măsura aşteptărior LUI, cu toate că EL a căutat să mai îndrepte cîte ceva, dar s-a lămurit curînd că lumea trebuie pedepsită, şi aşa a fost. Încă nu se înţelege dorinţa SA nici acum în sec.XXI, e bine că ne mai păsuieşte încă. Dar eu zic să-L căutaţi în voi, singuri fără interpuşi, pentru că vă aşteptă.

Petrache Lupu

    Un subiect ce de mult îl cam ştiam, mai bine poate de cca 10 ani, Am să caut să-l analizez cumva deoarece e un episod interesant, şi unic cumva, şi EL mi-a dat voie.
    Petrache Lupu cam bolnav, gîngav, casătorit, sărac, cioban din satul Maglavit, de la finele lui mai pînă pe la începutul lui august 1935, întîlneşte sub forma unei entităţi Divine pe Domnul Dumnezeul nostru, sub forma descrisă ca un Luminos MOŞ cu plete şi barbă albe ce levita, vorbindu-i ciobanului să transmită românilor că trebuie să se-ndrepte, să se trezecă moral şi în credinţă cumva cu influienţe  din NT cred , nu ştiu pentru că pe mine EL mă îndrumă tot spre o trezire morală a societăţii oamenilor, dar şi de cunoaşterea şi respectarea LUI, în vederea încredinţării .
   Petrache Lupu a fost îndrumat de EL să transmită oamenilor ca singuri să-şi caute îndreptarea, şi încredinţarea, altfel vor avea de suferit amarnic de sus pînă jos.
   Oamenii nedrepţi, neînţelegători, au obligat pe cioban să încalce zicerile Divine, obligîndu-l săi intermedieze cumva mai multe vindecări, ameliorări ale vremii, diverse alte probleme, dar s-a uitat pricina : îndreptarea de sine a fiecăruia în parte,şi toată minunea a ieşit pe dos pentru români, şi au fost pedepsiţi amarnic 50 de ani, inclusiv bisericile nepricepute încă.