4393..Cît sînt în viață.

  Îndatoriri ce ni-s prescrise din trecut, ca părinți îndeplinindu-ni-le către copii cît sîntem vii, cînd n-om mai fi copii îs deplin responsabili. Că-s de mult în vîrstă, nu contează, pot fi și cu familiile lor, cu ale lor de toate cele, doar că părinții au mereu mai trecere în fața SA. Cu excepții ce-s de aflat și discutat cu EL aflînd dreptatea și hotărîrea LUI către noi oamenii în general și-n particular.
  Copiii în general să-și asculte părinții în dreptate, morala binelui, credința în EL și numai în EL, de se poate, că de nu încă nu-i vremea aceea. Și se mai pot multe mari și mărunte, anapoda și nedrepte, imorale și fără de Dumnezeu, cît va vrea însă doar EL. Și-n natură fiți oameni de omenie mereu, o dată o familie închegată tinerii să nu-și închipuie că-s total de capul lor, NU!
  Depind în mare măsură și de părinți cît sînt în viață aceștia, ținînd cont pe dreptate, morala binelui și legea SA de toate cele.

4148...Atunci fără zăbavă.

  Să ne îndeplinim datoria de părinți responsabili cît vom trăi pe Pămînt, nu anapoda cum e încă prin lume obiceiul nefiresc. Și care-L silește să ne părăsească și în suferințe nici nu ne dumirim de ce? dezinformați și nedrepți în societăți fără Dumnezeu. Unicul din CER, înlocuit pe alocuri de religii păgîne cu cîte închipuiri nătînge ce încă se țin tare pe aicea în pofida necazurilor de tot felul și a morții grăbite.
  Ne avînd omenirea timp să-și savureze pe de-a-ntregul viața, ciobită din neputințe și nelegiuiri ce contează. Mereu SUS, dar pe jos nu prea se vrea a ști ce trebuie de cam cînd lumea asta împămîntenită necorespunzător și încă o vreme. Ce ne va fi anunțată cînd va fi pe gata, luîndu-ne după ceea ce trebuie SUS și jos la fel va fi, vom trăi și vom vedea atunci fără zăbavă.

2593.Să nu-i ratăm din calea spre aflarea vieții

  Nu că nu-s pitorești inșii ce se cred buricul pămîntului, mai ales tineri. Dar se impune de către cei responsabili să le atragă atenția, nu forțînd nota. Ci cu  luare aminte, să nu-i ratăm din calea spre aflarea Secretului vieții. Aflarea LUI curată și umanul din fiecare retrezit cum trebuie acuma. Fără false apucături și iluzii ce-L denaturează pe Însăși Dumnezeu.
  Că-s ușor de deturnat vorbele mari de către cei ce-și acoperă cu ele fărădelegea lor. Golindu-le de înțelesul lor înălțător adevărat, solemn, ci murdărindu-le ca și ei. În noroiul hîd al neputinței de a fi oameni adevărați, ci doar maimuțoi în devenire, antiumană. Păcat că nedrepții îs solemn înțoliți, de nu-ți dai seama ce hram poartă pînă nu deschid gura.
  Și mai ales pînă nu le afli, cam greu însă, interesele strîmbe, ca și ființa lor. Nedreptatea lucrează diferit pe numeroase planuri, unii deplîng pedepsele ce le încasează. Că-s neisprăviți între oameni și fără EL, alții îi iau în rîs necrezîndu-i. O harababură, ce-i în lume dată, că nu sîntem cum ne dorește, ci needucați moral.

1828.Peste nevinovații din jur, că EL nu glumește

   E bine în astfel de situații, să fim responsabili deplini și să ne îndepărtăm de apropiați și familie. Și de lume, în cele pustietăți, în tihnă de putem să ne justificăm cu EL. Pentru a nu atrage belele și peste nevinovații din jur, că EL nu glumește. Cînd nu-I recunoscut cu adevărat și măsluit, renegat ori alte potlogării, care omul e în stare de cînd lumea. Și-o plătit, el și ceilalți din apropiere la o adică, ca și azi încă.
   Că nu-i dreptatea-n lume ci nedreptatea-i peste tot, comandînd înrăirea și îndepărtarea de EL. Pe cheltuiala tuturora, vinovați-beneficiari doar o mînă de netrebnici incurabili. Ce s-au obișnuit așa în părăsiri și suferințe, obligîndu-i și pe alții. Poate mai puțin ignoranți și fără un cîștig imediat, dar din obișnuință și necunoaștere.
   Și din lene, nu ne  apucăm cu EL în relații mai acătării, e mai bine anonimatul. Că un timp ne și merge din programa de SUS de regulă, sînt și excepții, datornicii LUI. Ori unii favorizați și cîte și mai cîte de toate numai SUS știute, noi doar constatăm.
   Ne merge un timp ce sîntem sub observații, de ce sîntem în starea. Și de vede că nu-I îndeplinim cerințele, ne atenționează și părăsește progresiv poate înțelegem. De nu-i încotro pierim. Iar de ne revenim vom continua în parametri ce-i aflăm de la EL, cu răbdare.

1547.Împrejurările-s scuze doar nedrepților

   De ne dorim ceva cu adevărat obținem, dar nu așa la plesneală, de s-o nimeri, că nu-i posibil. Mai ales în existența dată, să fim responsabili în ceea ce facem. Cu dăruire și interes, muncindu-ne cu noi înșine să ne iasă. Astfel în timp mulți au reușit să miște istoria după ei, forțîndu-se a fi ce nu erau de nu aveau și sprijin de SUS.
   Nu-i putea împiedica nimeni și nimic pînă la o adică stabilită. Și de nu conteneau în vîrtejul lor existențial, dispăreau fără urmă, dar în amintirea lumii și acuma sînt. Străbătînd nevoile, ce pe alții îi opreau, pe ei nu, ca ștafetele nevăzute îndeplinindu-și menirea. În văzul de neînțeles al tuturora din timpurile acelea de cumpănă, ce ei le urneau, conștienți mai mult ori ba.
   Împrejurările-s scuze doar nedrepților, cine-i corect izbîndește, zbătîndu-se conștient de nevoia simțită. Nu se dau bătuți, cu una cu două, ca ratații, ci mesajul le e scump și-L duc cum pot cum nu pot. Biruința e obligatorie, nu doar actul de prezență-n luptă, de învingi ori ba. De regulă împrejurările-s mereu grele, dar nu trebuie delăsare și frică, că-I cu tine și nu-i de ce.
   Nu trăiește lumea sub blestem, ci neputincioasă și nedreaptă LUI, plătește de cînd e. În părăsire mai mereu aflîndu-se, că nu-L știe mai defel, mulțumindu-se cu închipuiri ce nu-L știu. Cu toate demersurile SALE, din VT și de acum 77 de ani de pe la noi, nu-I luat în serios.
  De asta scenele apocaliptice și dezastrele naturale și nu numai, ne-au însoțit istoria mereu. Nu ne dezmeticim la realitatea LUI și pace, sigur ne încearcă cît vom mai rezista? Are un țel ne știut de noi ce în timp l-om afla cum trebuie să fim și vom fi.
   Fiecare avem o chemare ce n-o putem evita, ne dăm seama de ea în timp, și-o urmăm.

1363.Reîntoarcerea la EL

   Conştiinţa impurifică firea binelui, care ar trebui făcută sincer din instinc. Dar e foarte greu după atîta amar de nedreptate în lume. Ce s-o împămîntenit cu titlu de glorie hîdă încă în baza existenţei, credinţa nedreaptă e acuma-n societate încă atotbiruitoare. Să ne reîntoarcem la EL, cum putem cum nu putem şi îndreptaţi, că altfel e viaţa rateu.
   Copilăria odraslelor voastre oameni n-o lăsaţi în grija celorlanţi copii mai capabili dintre ei. Că nu ştiu bine ce-i binele şi răul şi altele ca un om matur şi responsabil. Vă veţi trezi cu nedreptăţi în familie şi cu greu ori imposibil să le mai faceţi faţă, şi vor creşte  nişte nimeni. Şi voi împreună cu ei veţi fi părăsiţi de EL la greu în viaţă. Sînteţi responsabili pînă muriţi şi de îndreptarea lor şi greşiţi în faţa LUI de gîndiţi şi faceţi altfel.
   Chiar de copii au familiile lor proprii, să le atrageţi atenţia că-n faţa LUI încă-I sînteţi responsabil de nu-s morali şi să-L ştie măcar corect. Şi de nu vor după repetate îndrumări, cereţii LUI ajutorul şi doar după aceea se poate să-i lăsaţi în plata LUI. Cu toate că-n VT se zice că-s de capul lor oamenii după închegarea unei familii proprii, nu-i aşa de nu-s cum trebuie în faţa SA. Şi părinţii trebuie să medieze îndreptarea odraslelor în primul rînd ca ei şi familia lor toată să-I fie corecţi în faţa SA.
   Unii imorali şi iresponsabili se scutură grabnic de datorii asumate-n timp, dovedindu-se nedrepţi şi inumani şi-n faţa societăţii şi a LUI. Cînd într-adevăr situaţia e scăpată de sub control, de simţii că EL e cu tine nu te da deoparte din faţa greutăţilor or care ar fi ele şi vei reuşi în demersul tău doar cu EL alăturea. Ei se scuză, nedrepţii : că-i mai bine un măgar viu decît un leu mort. Pentru că-s fără EL.
   Şi EL ne ştie pe fiecare ce plătim în faţa SA, fiind vii de care EL Unicul Răsponsabil din faţa CER-ului. Nu putem singuri să ne apreciem în universul nostru închis de EL, pentru noi în cadrul Pămîntului SĂU. De asta cine zice că ştie, se înşeală de nu-i moral şi să-L ştie cu respectul cuvenit. De asemenea în cadrul convieţuirii pe Pămînt, EL ne crează condiţii prielnice şi drepţilor şi nedrepţilor pînă la o adică.

Petrache Lupu

    Un subiect ce de mult îl cam ştiam, mai bine poate de cca 10 ani, Am să caut să-l analizez cumva deoarece e un episod interesant, şi unic cumva, şi EL mi-a dat voie.
    Petrache Lupu cam bolnav, gîngav, casătorit, sărac, cioban din satul Maglavit, de la finele lui mai pînă pe la începutul lui august 1935, întîlneşte sub forma unei entităţi Divine pe Domnul Dumnezeul nostru, sub forma descrisă ca un Luminos MOŞ cu plete şi barbă albe ce levita, vorbindu-i ciobanului să transmită românilor că trebuie să se-ndrepte, să se trezecă moral şi în credinţă cumva cu influienţe  din NT cred , nu ştiu pentru că pe mine EL mă îndrumă tot spre o trezire morală a societăţii oamenilor, dar şi de cunoaşterea şi respectarea LUI, în vederea încredinţării .
   Petrache Lupu a fost îndrumat de EL să transmită oamenilor ca singuri să-şi caute îndreptarea, şi încredinţarea, altfel vor avea de suferit amarnic de sus pînă jos.
   Oamenii nedrepţi, neînţelegători, au obligat pe cioban să încalce zicerile Divine, obligîndu-l săi intermedieze cumva mai multe vindecări, ameliorări ale vremii, diverse alte probleme, dar s-a uitat pricina : îndreptarea de sine a fiecăruia în parte,şi toată minunea a ieşit pe dos pentru români, şi au fost pedepsiţi amarnic 50 de ani, inclusiv bisericile nepricepute încă.