4393..Cît sînt în viață.

  Îndatoriri ce ni-s prescrise din trecut, ca părinți îndeplinindu-ni-le către copii cît sîntem vii, cînd n-om mai fi copii îs deplin responsabili. Că-s de mult în vîrstă, nu contează, pot fi și cu familiile lor, cu ale lor de toate cele, doar că părinții au mereu mai trecere în fața SA. Cu excepții ce-s de aflat și discutat cu EL aflînd dreptatea și hotărîrea LUI către noi oamenii în general și-n particular.
  Copiii în general să-și asculte părinții în dreptate, morala binelui, credința în EL și numai în EL, de se poate, că de nu încă nu-i vremea aceea. Și se mai pot multe mari și mărunte, anapoda și nedrepte, imorale și fără de Dumnezeu, cît va vrea însă doar EL. Și-n natură fiți oameni de omenie mereu, o dată o familie închegată tinerii să nu-și închipuie că-s total de capul lor, NU!
  Depind în mare măsură și de părinți cît sînt în viață aceștia, ținînd cont pe dreptate, morala binelui și legea SA de toate cele.