Caracterul

   Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi acţiunile sale.
   Caracterul te reprezintă fără să vrei, înainte mult de a te prezenta, cine şi ce eşti cu toate bune şi rele, ce hram porţi, într-un cuvînt te dezvăluie, înainte de a deschide gura chiar.
   E ceva ce te poate înălţa ori coborî în aprecierea apropiaţilor. În situaţii limită, nefireşti în care viaţa te pune, încercîndu-te, de ieşi ori nu bine.
    O bună educaţie, însuşită corect, adevărată, responsabilă în intimitatea ta cea mai adîncă, e cel din urmă apel al tău la firea ta întruchipată, ce e cel mai greu de schimbat cunva, e ultima staţie a firii tale .
   E tiparul autentic, lăuntric, ascuns ce nu se vede, decît în deranjante, ofensatoare, dărîmătoare ocazii limită în care viaţa te obligă să le trăieşti cumva, vrei nu vrei.
   Aşa că cel mai bine e să te înfrîneţi, moralizîndu-te neîncetat, conştientizînd permanent conduita ta, filtrînd de poţi toate acţiunile tale prin politeţea necesară, şi buna cuviinţă.
   De se poate să fii cît mai treaz la controalele inopinate ce ţi le face viaţa la pielea goală, la fundul gol, al comportamentului, gîndirii  şi în prezenţa martorilor de toate felurile ce te evaluiază vrei nu vrei, etichetîndu-te după cum eşti, şi foarte greu vei schimda ceva de va fi nevoie cîndva.
   Trebuie să fii un om normal, aşa cum te doreşte EL, cît mai curat, adevărat, fără false atitudini ce nu te caracterizează defel, ce nu te reprezintă pe tine cu adevărat, verifică-te permanent ca în faţa unei oglinzi interioare, ce trebuie să o ai.
   N. Steinhardt : "Convingerea politică, părerile filosofice, originea socială, credinţa religioasă nu sînt decît accidente ; doar caracterul rămîne după filtrările produse de situaţiile limită  ce ţi le pune-n cale viaţa".

Petrache Lupu

    Un subiect ce de mult îl cam ştiam, mai bine poate de cca 10 ani, Am să caut să-l analizez cumva deoarece e un episod interesant, şi unic cumva, şi EL mi-a dat voie.
    Petrache Lupu cam bolnav, gîngav, casătorit, sărac, cioban din satul Maglavit, de la finele lui mai pînă pe la începutul lui august 1935, întîlneşte sub forma unei entităţi Divine pe Domnul Dumnezeul nostru, sub forma descrisă ca un Luminos MOŞ cu plete şi barbă albe ce levita, vorbindu-i ciobanului să transmită românilor că trebuie să se-ndrepte, să se trezecă moral şi în credinţă cumva cu influienţe  din NT cred , nu ştiu pentru că pe mine EL mă îndrumă tot spre o trezire morală a societăţii oamenilor, dar şi de cunoaşterea şi respectarea LUI, în vederea încredinţării .
   Petrache Lupu a fost îndrumat de EL să transmită oamenilor ca singuri să-şi caute îndreptarea, şi încredinţarea, altfel vor avea de suferit amarnic de sus pînă jos.
   Oamenii nedrepţi, neînţelegători, au obligat pe cioban să încalce zicerile Divine, obligîndu-l săi intermedieze cumva mai multe vindecări, ameliorări ale vremii, diverse alte probleme, dar s-a uitat pricina : îndreptarea de sine a fiecăruia în parte,şi toată minunea a ieşit pe dos pentru români, şi au fost pedepsiţi amarnic 50 de ani, inclusiv bisericile nepricepute încă.