1675.Moartea e-o amenințare la adresa nedrepților

   De ești cum trebuie nu plătești nimic, decît rămîe preocuparea de a fi cum e nevoie. Îndreptat în bine și știindu-L. Ești liber să fii normal moralizat între oamenii societății, preocupat de-o viață corectă și de aflarea LUI. Că-i cam greu încă în nedreptatea asta permanentă în lume acuma, ce-i de schimbat să ne fie bine.
   Moartea e-o amenințare la adresa nedrepților LUI și nouă, pînă se vor dezmetici să fie cum trebuie. La fel și părăsiți, suferința e o atenționare să-și vie în fire lumea îndreptîndu-se, cum se dorește SUS. Și să răzbată căutîndu-L cu adevărat cum E corect.
   De regulă e greu să ne învingem condiția umană, cu căderile și viciile fiecăruia. Dar cu atît mai meritorie e realizarea aceluia, ce se ridică peste ceea ce e normal. Demostrînd înfăptuiri demne și înălțătoare, ce și pe alți-i schimbă în bine și util vieții. Și nu-i corect să-i căutăm nod în papură, doar pentru că-i om ca și noi. Ci să-i mulțumim c-o reușit să fie un exemplu de urmat, să nu fim invidioși.
   Nedreptatea din lume nu se înlătură cu bunăvoință și toleranță, ci cu hotărîre dreaptă în schimbarea necesară aflării SALE, îndreptați fiind. Cum ni se cere de SUS și respectîndu-L ferm și clar în demersurile unei vieți în aflare corectă LUI și nouă.
   Trecutul să-l avem în vedere pentru prezentul în desfășurare, preocupîndu-ne doar de acuma. Și viitorul să Il lăsăm LUI să ni-l facă cum trebuie că și așa nu ne pricepem defel.
   Doar rudele au dezlegare de SUS să-și facă timp și treabă cînd le dispare careva din familie. Necurățenia ceilalți n-o pot justfica și nu au voie de la EL, ci să ție distanța cerută. Mortul e necurat și nu avem voie să-l atingem, decît în anumite condiții cerute ferm de EL și atît. Că noi avem niște obicee ce-L sfidează, trebuiesc schimbate în timp cum trebuie în fața SA doar.

1406.Fiinţe ideale

   Orice concepţie poate fi interpretată după consecinţele ei practice. Fiind adevărată cea care produce ceva practic util omului. Şi ca să progresezi, ai nevoie de susţinerea maselor. Aici şi atunci are loc un fenomen, speţa oamenilor care nu îndrăznesc, se complac înapoierii socio-culturale şi opunîndu-se oricărui progres, ori schimbare chiar şi-n spiritualitate.
   Frica snobismul e în sufletele lor, sînt leneşi nu vor să cerceteze. Nici să se implice, cumva să nu supere pe careva, să nu se certe, să nu indispună pe niciunul. Laşitate pe toate planurile vieţii. Se impune seriozitate, severitate şi criterii cu luciditate rece.
   Şi cel ce are dreptate încercată, demonstrată, simţită în sinele său, dorit şi altora cu folos. Să vorbească sus şi tare, neadmiţînd că orice părere e bună, pentru că în final răul va învinge din nou. Nu omul prost care nu-i capabil de înalte speculaţii. Ci cel pe care nu-l tulbură sănătatea sa într-atît să nu se implice înspre bine şi util, adică omul cumsecade.
   Natura SA a făcut din om un fruntaş între cele vii de pe Pămîntul SĂU. În majoritate nu-s inteligenţi, şi totuşi unii sînt înzestraţi cu mari calităţi. Dar toţi pot fi educabili, deci toţi pot progresa. Omul nu-i bun prin firea sa, dar poate fi îmbunătăţit prin învăţare cu voinţă şi tărie în timp. Omul nu-i perfect cu sentimente şi impulsuri chiar rele, dar poate fi îndreptat. Fără porniri sociale poate lua acest caracter. Deci moralizat poate fi de se vrea.
   Civilizaţia uneori stagnează şi chiar regresa, dar ulterior se poate redresa şi să-şi continue progresul.
    Religiile au transformat spiritualitatea din imagini închipuite undeva, cîndva, în punerea accentului pe materialitatea unor închipuiri idolatrizante. Obiectele capătă însuşiri ne avute în timp şi ne întoarcem în timpuri străvechi azi, abia acum superstiţia e periculoasă. Fiinţe ideale s-au transformat în elemente lumeşti.
    Claritatea şi adevărul nu-s de confundat. Claritatea ne ajută să ştim de care parte e adevărul, cînd nu-i de aflat în lumea, ca cea de azi, de exemplu. Adevărul LUI, simplu şi corect, nu cel din nt, ci mai aproape-i în VT.

Caracterul

   Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi acţiunile sale.
   Caracterul te reprezintă fără să vrei, înainte mult de a te prezenta, cine şi ce eşti cu toate bune şi rele, ce hram porţi, într-un cuvînt te dezvăluie, înainte de a deschide gura chiar.
   E ceva ce te poate înălţa ori coborî în aprecierea apropiaţilor. În situaţii limită, nefireşti în care viaţa te pune, încercîndu-te, de ieşi ori nu bine.
    O bună educaţie, însuşită corect, adevărată, responsabilă în intimitatea ta cea mai adîncă, e cel din urmă apel al tău la firea ta întruchipată, ce e cel mai greu de schimbat cunva, e ultima staţie a firii tale .
   E tiparul autentic, lăuntric, ascuns ce nu se vede, decît în deranjante, ofensatoare, dărîmătoare ocazii limită în care viaţa te obligă să le trăieşti cumva, vrei nu vrei.
   Aşa că cel mai bine e să te înfrîneţi, moralizîndu-te neîncetat, conştientizînd permanent conduita ta, filtrînd de poţi toate acţiunile tale prin politeţea necesară, şi buna cuviinţă.
   De se poate să fii cît mai treaz la controalele inopinate ce ţi le face viaţa la pielea goală, la fundul gol, al comportamentului, gîndirii  şi în prezenţa martorilor de toate felurile ce te evaluiază vrei nu vrei, etichetîndu-te după cum eşti, şi foarte greu vei schimda ceva de va fi nevoie cîndva.
   Trebuie să fii un om normal, aşa cum te doreşte EL, cît mai curat, adevărat, fără false atitudini ce nu te caracterizează defel, ce nu te reprezintă pe tine cu adevărat, verifică-te permanent ca în faţa unei oglinzi interioare, ce trebuie să o ai.
   N. Steinhardt : "Convingerea politică, părerile filosofice, originea socială, credinţa religioasă nu sînt decît accidente ; doar caracterul rămîne după filtrările produse de situaţiile limită  ce ţi le pune-n cale viaţa".