1431.Îndrumările SALE

   Nu se pricepe încă condiţia umană, că-I sîntem datori şi îndreptaţi cum ne doreşte să convieţuim în bine şi util. Şi-n comuniune cu Lumea LUI, cînd se va putea. Acuma-i imposibil deocamdată, cu nedreptatea ce I se face încă LUI şi noi încă imorali şi nedrepţi. Schimbării în curs, să-i deschidem largi porţile înţelegerii LUI cu adevărat şi îndreptaţi, vom mai vedea în timp ce-i de făcut.
   Nedrepţii, neînţelegîndu-şi existenţa, într-adevăt incorectă şi din necunoaştere adevărată dar şi din nedreptatea ce-o înfăptuiesc. Doresc să transceadă oarecum mizerabila lor viaţă, părăsiţi de EL, e şi normal. Se impun grabnic îndreptările cerute de SUS, moralizarea între noi oamenii cît mai bine înfăptuită. Facerea numai a binelui şi răul să-l uităm definitiv în muzeele nedreptăţii, ca învăţătură de minte pentru cei nelămuriţi.
   Şi-n privinţa LUI, deocamdată, că nu se prea cunoaşte bine, atei, un timp de trecere spre adevărul SĂU. Cînd se va putea fără oprelişti şi strîmbe-n lumea asta încă nedreptă, aflarea SA, numai corectă. Pe urmă dumiriţi, de cum e cu EL şi Lumea LUI, fără alte nedreptăţi şi imoralitate, s-o abordăm cu adevărat aflarea SA. Şi-n timp ne vom îmbogăţi de ceea ce ne-o lipsit, atîta amar de vreme. Prezenţa SA între noi, cum e normal pe Pămîntul SĂU şi noi alăturea înspre ce trebuie, vom afla.
   Şi problema simiană, prostia neştinţei SALE către noi corectă. Cine zice că se trage din maimuţă, mare brînză nu face, şi acelea-s creaţia LUI, deci ce rezolvă? Cine se consideră, cum e şi firesc, că sîntem creaţia LUI în timp foarte îndelungat, pînă azi. Şi încă cu paşi în schimbare cum trebuie încă de făcut, aflîndu-ne menirea. Încă n-o ştim deloc, o vom afla în timp, cu răbdare şi înţelegîndu-ne traseul îndreptării spre EL cu noi.
   Să nu fim fără entuziasm că-L mîhnim, dar nici siliţi nu-i normal să ne simţim. Ci descoperind ceea ce atîta vreme nu s-o putut, dezmeticiţi înspre bine şi util, să ne vedem de ale noastre, cît mai firesc. Nimeni nu ne va uşura de viaţă, trăirea tot va fi în continuare şi cu dificultăţi de adaptare din mers, le vom trece pe rînd. Ajutîndu-ne mult bunu-simţ între noi toţi, cooperarea înspre bine şi îndrumările SALE, ce nu Le-am ştiut deloc.

1406.Fiinţe ideale

   Orice concepţie poate fi interpretată după consecinţele ei practice. Fiind adevărată cea care produce ceva practic util omului. Şi ca să progresezi, ai nevoie de susţinerea maselor. Aici şi atunci are loc un fenomen, speţa oamenilor care nu îndrăznesc, se complac înapoierii socio-culturale şi opunîndu-se oricărui progres, ori schimbare chiar şi-n spiritualitate.
   Frica snobismul e în sufletele lor, sînt leneşi nu vor să cerceteze. Nici să se implice, cumva să nu supere pe careva, să nu se certe, să nu indispună pe niciunul. Laşitate pe toate planurile vieţii. Se impune seriozitate, severitate şi criterii cu luciditate rece.
   Şi cel ce are dreptate încercată, demonstrată, simţită în sinele său, dorit şi altora cu folos. Să vorbească sus şi tare, neadmiţînd că orice părere e bună, pentru că în final răul va învinge din nou. Nu omul prost care nu-i capabil de înalte speculaţii. Ci cel pe care nu-l tulbură sănătatea sa într-atît să nu se implice înspre bine şi util, adică omul cumsecade.
   Natura SA a făcut din om un fruntaş între cele vii de pe Pămîntul SĂU. În majoritate nu-s inteligenţi, şi totuşi unii sînt înzestraţi cu mari calităţi. Dar toţi pot fi educabili, deci toţi pot progresa. Omul nu-i bun prin firea sa, dar poate fi îmbunătăţit prin învăţare cu voinţă şi tărie în timp. Omul nu-i perfect cu sentimente şi impulsuri chiar rele, dar poate fi îndreptat. Fără porniri sociale poate lua acest caracter. Deci moralizat poate fi de se vrea.
   Civilizaţia uneori stagnează şi chiar regresa, dar ulterior se poate redresa şi să-şi continue progresul.
    Religiile au transformat spiritualitatea din imagini închipuite undeva, cîndva, în punerea accentului pe materialitatea unor închipuiri idolatrizante. Obiectele capătă însuşiri ne avute în timp şi ne întoarcem în timpuri străvechi azi, abia acum superstiţia e periculoasă. Fiinţe ideale s-au transformat în elemente lumeşti.
    Claritatea şi adevărul nu-s de confundat. Claritatea ne ajută să ştim de care parte e adevărul, cînd nu-i de aflat în lumea, ca cea de azi, de exemplu. Adevărul LUI, simplu şi corect, nu cel din nt, ci mai aproape-i în VT.