2642.Atîta nedreptate drept mediu de obișnuință

  Ni se cere să nu ripostăm la nevoile pricinuite nouă de alții, ci să-I cerem s-o facă. E de îndreptat în fața SA, cerințele valabile și încă foarte greu de îndeplinit. Oameni normali cu atîta nedreptate drept mediu de obișnuință rea și urîtă, nici nu-i de mirare. Și e un cerc vicios, greșindu-I, îL silim să ne părăsească cu pavăza SA. Și nevoile atacîndu-ne, suferim ca să ajungem tot la mîna LUI.
  Dar nu-i închis cercul întîmplărilor îndurate, ce ne fac viața oarecum, că nu-L nimerim să-I cerem îndurare. Ne știindu-L, tot pe alăturea tot o dăm în neștire de multă vreme și nu reușim schimbarea. Ce poate  ne-o dorim, dar așa dezinformați e foarte greu de aflat prezența SA corectă. De obicei minciuna ne conduce tot la rele și urîte între oameni și fără de EL.
  Mințiți întruna ni se pare lumescul nedrept așa firesc de ne imaginat altfel. Și gata oricînd îndatoritor nedreptății expansive ce ne minte și acuma la greu. Și-I facem LUI de lucru mereu cu noi, așa înșelați de aparențele hîde în cîrdășie cu ele, plătim. Și alții atunci și-n timp ne caină, tot și ei pe aceiași cale nedreaptă.

1675.Moartea e-o amenințare la adresa nedrepților

   De ești cum trebuie nu plătești nimic, decît rămîe preocuparea de a fi cum e nevoie. Îndreptat în bine și știindu-L. Ești liber să fii normal moralizat între oamenii societății, preocupat de-o viață corectă și de aflarea LUI. Că-i cam greu încă în nedreptatea asta permanentă în lume acuma, ce-i de schimbat să ne fie bine.
   Moartea e-o amenințare la adresa nedrepților LUI și nouă, pînă se vor dezmetici să fie cum trebuie. La fel și părăsiți, suferința e o atenționare să-și vie în fire lumea îndreptîndu-se, cum se dorește SUS. Și să răzbată căutîndu-L cu adevărat cum E corect.
   De regulă e greu să ne învingem condiția umană, cu căderile și viciile fiecăruia. Dar cu atît mai meritorie e realizarea aceluia, ce se ridică peste ceea ce e normal. Demostrînd înfăptuiri demne și înălțătoare, ce și pe alți-i schimbă în bine și util vieții. Și nu-i corect să-i căutăm nod în papură, doar pentru că-i om ca și noi. Ci să-i mulțumim c-o reușit să fie un exemplu de urmat, să nu fim invidioși.
   Nedreptatea din lume nu se înlătură cu bunăvoință și toleranță, ci cu hotărîre dreaptă în schimbarea necesară aflării SALE, îndreptați fiind. Cum ni se cere de SUS și respectîndu-L ferm și clar în demersurile unei vieți în aflare corectă LUI și nouă.
   Trecutul să-l avem în vedere pentru prezentul în desfășurare, preocupîndu-ne doar de acuma. Și viitorul să Il lăsăm LUI să ni-l facă cum trebuie că și așa nu ne pricepem defel.
   Doar rudele au dezlegare de SUS să-și facă timp și treabă cînd le dispare careva din familie. Necurățenia ceilalți n-o pot justfica și nu au voie de la EL, ci să ție distanța cerută. Mortul e necurat și nu avem voie să-l atingem, decît în anumite condiții cerute ferm de EL și atît. Că noi avem niște obicee ce-L sfidează, trebuiesc schimbate în timp cum trebuie în fața SA doar.

1649.Orice dorință de sînteți convins de EL

   Nedrepții în general nici nu concep că se poate să te realizezi în această viață. Chiar fiind un obișnuit, cu ale tale, dar știindu-L și îndreptat fiind, ăsta-i secretul. Ce ei nu-L știu, nici nu-L întrezăresc, îs departe în hăul nefiresc al îndepărtării de EL. De cerințele SALE ce-i privesc, dar nu-i interesează și plătesc sfîrșind anapoda, de cum ar trebui.
   Mai în urmă cu vreo două ore, la radio, un interviu cu-n renumit oncolog austriac, de renume european. Despre suferințele ce ne termină prematur și că se fac toate cîte se pot, dar degeaba. Mai ales în țara noastră, cu așa nevoi... Știți ce vreau să zic, despre nevoia de îndreptare, ca să mai sperați, de nu, nu.
   Am mai dezbătut subiectul nevoilor de tot felul ce vă pedepsesc, părăsiți fiind de EL. Că nu-L știți în primul rînd corect și nu vă îndreptați cum dorește tot EL. EL e de acord acuma cu ce vă zic în scris, așteptîndu-vă, ca-ntotdeuna să-I fiți alăturea. Cum? Prin gînd, de nu puteți altfel și-i de ajuns, abordîndu-L cu curaj, spuneți-I păsul.
   Și de simți-ți o oarecare îmbunătățire a ceea ce știați că sînteți, ori o altă formă de înfiorare. E semn bun, cu sinceritate abordați-L în continuare și nu vă mai lăsați. Nu contează oriunde doriți EL E prezent și vă ascultă, vă știe de mult, dar vă vrea cu cuvintele voastre să vă explicați LUI. Vă îndeplinește orice doriți de sînteți convins de EL și nu ar fi posibil altfel. Cu pasiune și răbdare.
   Se poate să treacă timp și rezolvîndu-vă beleaua să-L uitați, se poartă, E obișnuit. Dar nu-i corect și acuma fiind mai liberi în felul afirmării credinței în EL, ar fi și nedrept. Și v-ar putea paște nevoi, așa că mulțumiți-I și cereți-I sfatul ce-i de făcut în continuare? Și sigur cum va ajutat, vă va transmite, să-L ascultați și hotărîți singuri cu EL, atîta.
    În timp poate evolua conlucrarea, să nu mai știe nimeni, chiar cît de apropiat e. Doar singur cu EL și îndepliniți-vă țelul, de puteți fi mai buni și cum vrea EL, e o realizare. Viața vi se va schimba și alt om veți fi.

1644.Dar așa cu obțiunea asta nefericită fără EL

   Ne-am calificat în diferite meserii și îndeletniciri de jos pînă sus, într-o societate nedreaptă LUI și nouă. Și ostilă LUI și nouă, că nu ne îndreptăm, nu ne moralizăm, nu înfăptuim binele. Și nici nu-L știm corect, și-I greșim. Normal era să avem oameni competenți care să ne conducă, spre o cunoaștere cît mai corectă.
   A tot ce trebuie aflat în desăvîrșirea noastră pe Pămînt, dar așa cu obțiunea asta nefericită fără EL. E aiurea viața noastră, greșindu-I mereu, nu avem acces la cunoașterea necesară. Ne împiedică și ne-o împiedicat să evoluăm cum ar fi trebuit, cred.
    Ca să fim cum trebuia, era necesară o cunoaștere corectă a lumii, Bazei vieții și mai vedeam. Dar așa handicapați de nedreapta pornire fără EL și Temelia existenței. Încă și imorali și înrăiți, sîntem fără șanse în fața SA și a celor necesare. În aflarea celor trebuincioase unor ființe spre care ne îndreptăm a fi, dar încă nu putem avea acces.
    Calificarea noastră e cînd știm tot ce ne privește fără opreliște, despre ce sîntem. Și încă nu știm, nu avem voie, nu merităm în fața SA și pînă nu-I vom îndeplini cerințele. Ce ni le-a fomulat în urmă cu 77 de ani, chiar pe aicea cînd o fost, e degeaba totul. Aiuriți fără conștiința că-I sîntem datori și să ne conformăm cum vrea nu putem înainta.
    Deci nu avem competitivitatea cerută de la CEL ce răspunde de noi cei vii de pe Pămînt. Că ne strofocăm în nedreptatea asta păguboasă, patinăm și o batem tot pe loc. Sîntem unde sîntem, dar ne trebuie și acordul SĂU în devenirea completă. Și nu-L avem, că nu ne-am îndreptat și nici binele și nici de EL, nu știm.
   Sfîrșitul lumii nu-i, ci continuitatea în alți parametri de cunoaștere și realizări. Evoluînd complet în alte direcții, ce ni-s ascunse că nu știm ce trebuie să fim mai întîi. Nu-i puțin nu-i mult e Esențialul, fără EL nu mai merge aflarea noastră mai încolo.

1637.Cum trebuie să fii în fața SA și a celorlanți

   Că nu ne pasă de aproapele nostru ci egoiști cît încape, complicîndu-ne și complăcîndu-ne unor modele nedrepte nouă și LUI. Egoismul are mai multe fațete și la nivele diferite ale noastre. Astfel nici cînd ești oarecum îndreptat și-L știi și-L respecți, nu ești chiar cum ar trebui. Mai ai rețineri și neînțelegeri față de nedrepți și înrăiți, nu-i vrei în prajmă. Și EL te înțelege și nu-i ai oarecum, încă mai e de lucru.
   Dar se înțelege nici greșeli să nu faci, dîndu-ți cu stîngu-n dreptul tu singur. Ci cum trebuie să fii în fața SA și a celorlanți, văzîndu-ți de drumul tău. Chiar de ești în spațiu comun, fii cum ții felul și limitat încă, că nu-i timpul. E un nou examen ce-l vrei a susține și trebuie să-l treci, pînă una alta. Nimic nu-i întîmplător, ci-i starșnică programare, chiar de nu pare, de ești novice.
    Și-n cazul SĂU, că trebuie explicații cît înțelegem și ne permite EL. Are și EL limitele SALE, explicabile zic, fiind Cine fiind și comportîndu-se ca atare. Astfel cînd ne cere să fim cum trebuie, pe cei neputincioși nu-i scutește de părăsiri. Și însingurați ca tot omul fără pavăza SA, o încurcă, suferințe și chiar moartea.
    Și aceasta-i demostrată tactică a SA de cînd ne cam știm în relațiile noastre cu EL. Are un scop și nu ne vrea decît într-un fel să fim, moralizați și în bine între noi toți. Și cei ce nu pot, o încurcă de cînd lumea, rebuturi, rateuri umane, la hurtă. De se pot recicla acolo, nu se știe prea sigur, să revie cumva în circuitul încercărilor date.
    E un Părinte mai altfel decît ne închipuim noi azi, ne-o făcut și crescut. Dar cerințele-s nu foarte aspre, dar totuși nu ne lasă chiar de capul nostru, de izbeliște. Are o programare pe seama noastră în timp să devenim ceva ce încă nu știm. Că nu merităm și nici degrabă nu dăm semne că vom fi cum trebuie, măcar să merităm informația ce ne privește. Nici de cum ceea ce-L privește doar pe EL, cine E și altele așa de cultură generală.

1616.EL știe și tu primul interesat atunci

   Nedrept fiind ai destinderea înțeleasă să uiți de necazurile tale și altele ce nu le mai dorești. De ai fi cum trebuie, nu ai ce uita, EL te îndrumă și ești în calea SA, îndreptat și preocupat să devii cum e nevoie. În timp poate vei afla și altă viață va fi, numai EL știe și tu primul interesat atunci.
   Răspundere chiar de nu ai, doar încă necunoscînd cerințele SALE, că ai mereu de lucru și recreație nu-i. ÎL sărbătorești, e altă treabă, dat tot prin muncă, afli cum și-n timp te dai pe brazdă deocamdată. Acele zile și perioade de comun acord le afli și le ții cum trebuie, pas cu pas încă-i începutul.
   În acele vremi mai demult, EL și cu poporul SĂU atunci au știut, alte vremi erau. Încă-s amintite cum mai pot și azi prin lume de cei ce-L mai respectă oarecum. Noi avem niște obiceiuri și deja am stilizat niște porniri în sărbători ce eu  le și țin. Și-I de acord, vom vedea ce și cum va evolua, totul în această privință cu EL în conlucrare nouă.
   Va fi Doamne cum vrei TU, și părerea mea o știi, dar mă voi da pe brazdă de TU vrei altfel. Doresc conlucrare nu divergențe cu TINE.
   Degeaba ne dorim existențe aventuroase și nu avem căderea necesară, și nepăsători să trecem doar. Că-i nepotrivire cu dorința SA ce nu ne lasă chiar să nu facem nimica, umbră degeaba pămîntului. Căutători de senzații deosebite și cunoașteri de tot felul, într-un amalgam de ne descris. Ci preocuparea bună și cu bun-simț, căutîndu-L, că-I Baza vieții și de lipsește e de izbeliște mai tot pe aicea.
   Realitatea-i schimbătoare, evoluiează și noi cu ea cît putem, nu-i mereu progres ci și stagnări dar de regulă, de un timp, ne ținem tari pe piață pe Pămîntul SĂU. Zădărnicii au fost și încă vor fi, nu ne iese mereu și în primul rînd nu sîntem cum ne vrea. Și totu-i raportat LUI și de nici nu-L știm corect nici nu ne dă învoire de cunoaștere.

1578.Gîndirea nu ni-i simplă susținătoare a vieții

  Spiritul dat din EL, nouă să ne însoțească viața toată și gîndirea să ne ajute în existență. Prin acumulare de cunoaștere tot mereu și refleții existențiale cu noi, Pămîntul și EL. Baza vieții de-i în lume cam toate-s pe drumul bun al ceea ce trebuie în evoluție corectă. De ce cam? Pentru că mai e de îndreptat multe și mărunte după atîta amar de nedreptate.
   Gîndirea nu ni-i simplă susținătoare a vieții, ci e și în evoluție necunoscută firii. Și ne iau prin surprindere decizii proprii nouă uneori. Oare de ce? Așa ni-i dat de EL să ne cunoaștem și învăța cu noi înșine, încă nu-i gata treaba. Mai avem pași de făcut dar cu EL printre noi, în timpul încă în aflare.
   Nu ni-i timpul aflării locului nostru în  univers, că nu sîntem așa niște ființe atît de limitate. Ca acuma, și de cînd existăm, tot așa încă bătucind-o tot pe loc, ci ne așteaptă altele. Altele necunoscute mai altfel și îmbinate cu spiritualitate din EL, ceva complet nouă, nouă.  De-abia ne așteaptă, să ne îndeplinim evoluția îndreptată și cunoscîndu-L firesc. Rastelul, garderoba cunoașterii ne așteaptă încă în zadar, tehui și iresponsabili cît vrei.
    Și de ceea ce vorbeam, încă de moarte, în timp ne va fi departe și necunoscută. Doar cu acordul SĂU, ca o reînoire din neînțelese încă cauze și cu urmări bine programate. Că vom fi altceva, nu simpli oameni ci entități energetice cît de superioare vom putea a fi. Pe categorii și evoluții neînchipuite încă. Ehei! De am fi mai cu piciorele pe Pămînt și L-am asculta, am afla mai repede de ce sîntem în stare și încă nu știm. Trebuie să fim încă încărcați, sîntem cam goi și fără folos.
   Acum încă trupul e despărțit de spirit și gîndire, ce-s sufletul, la finalul unei existente etapizate. Încă aparținem LUI în evoluție nu ne putem desprinde că nu merităm, nu avem cunoașterea și calitățile trebuincioase. Îndreptați-vă oameni și înspre EL să-L respectăm și afla cum dorește, pentru a fi ce trebuie.
   Deci trupul rămîne aici în descompunere, sufletul simțind o răspundere ce-l copleșește. Numai cu sine, și frică de a da socoteală și nădejdi închipuite ori bazate. Ceilați oricine or fi rămîn și ceea ce știam nu mai este se destramă, dispare. Pentru o nouă încercare, poate, cum va vrea cîndva ori ba.

1406.Fiinţe ideale

   Orice concepţie poate fi interpretată după consecinţele ei practice. Fiind adevărată cea care produce ceva practic util omului. Şi ca să progresezi, ai nevoie de susţinerea maselor. Aici şi atunci are loc un fenomen, speţa oamenilor care nu îndrăznesc, se complac înapoierii socio-culturale şi opunîndu-se oricărui progres, ori schimbare chiar şi-n spiritualitate.
   Frica snobismul e în sufletele lor, sînt leneşi nu vor să cerceteze. Nici să se implice, cumva să nu supere pe careva, să nu se certe, să nu indispună pe niciunul. Laşitate pe toate planurile vieţii. Se impune seriozitate, severitate şi criterii cu luciditate rece.
   Şi cel ce are dreptate încercată, demonstrată, simţită în sinele său, dorit şi altora cu folos. Să vorbească sus şi tare, neadmiţînd că orice părere e bună, pentru că în final răul va învinge din nou. Nu omul prost care nu-i capabil de înalte speculaţii. Ci cel pe care nu-l tulbură sănătatea sa într-atît să nu se implice înspre bine şi util, adică omul cumsecade.
   Natura SA a făcut din om un fruntaş între cele vii de pe Pămîntul SĂU. În majoritate nu-s inteligenţi, şi totuşi unii sînt înzestraţi cu mari calităţi. Dar toţi pot fi educabili, deci toţi pot progresa. Omul nu-i bun prin firea sa, dar poate fi îmbunătăţit prin învăţare cu voinţă şi tărie în timp. Omul nu-i perfect cu sentimente şi impulsuri chiar rele, dar poate fi îndreptat. Fără porniri sociale poate lua acest caracter. Deci moralizat poate fi de se vrea.
   Civilizaţia uneori stagnează şi chiar regresa, dar ulterior se poate redresa şi să-şi continue progresul.
    Religiile au transformat spiritualitatea din imagini închipuite undeva, cîndva, în punerea accentului pe materialitatea unor închipuiri idolatrizante. Obiectele capătă însuşiri ne avute în timp şi ne întoarcem în timpuri străvechi azi, abia acum superstiţia e periculoasă. Fiinţe ideale s-au transformat în elemente lumeşti.
    Claritatea şi adevărul nu-s de confundat. Claritatea ne ajută să ştim de care parte e adevărul, cînd nu-i de aflat în lumea, ca cea de azi, de exemplu. Adevărul LUI, simplu şi corect, nu cel din nt, ci mai aproape-i în VT.

Pătimirea nefolosită s-au poate da

   Suferinţa nu-i totdeauna folositoare pătimitorului ; cum adică? simplu : nu ne dăm seama că plătim  pentru că greşim în faţa LUI .
   Şi se-ntîmplă ca şi înaintaşii noştri să ne fi lăsat nedreptăţile lor neîndreptate şi nu sîntem conştienţi de povara lor, şi plătim prin suferinţe de tot felul : boli, accidente, neîmpliniri diferite.
   Chiar şi copii noştri plătesc pentru greşelile noastre în toate chipurile posibile şi imposibile şi nu ne dăm seama, şi continuăm să perseverăm înrăiţi în urîţenii şi nedreptăţi.
   EL doreşte să nu mai facem rău nimănui, şi să fim gospodăroşi cu pămîntul ce ni l-a dat în grijă , nu vrem să-L recunoaştem, asta e, dar să ne respectăm statutul de oameni civilizaţi şi stăpîni responsabili ai planetei.
   Nu : nedrepţi, răi, nechibzuiţi, şmecheri, nemiloşi, leneşi, avari, egoişti, etc
   Degeaba vă trataţi cu medicamente, şi sofisticate metode medicale de ameliorare a suferinţelor, de nu căutaţi să vă îndreptaţi întîi şi întîi, şi vă va trece şi fără tratamente sofisticate, ci numai cu bun-simţ aplicat .
   Geşelile, mai ales cele cunoscute de noi, ce simţim că nu facem bine ce facem, şi totuşi pînă nu ne oprim să nu le mai face, vom avea de suferit noi şi ai noştri .
   Da, sînt unii cărora le merge cu relele, dar nu mult. are şi EL răbdare, îi mai păsuieşte un timp, nu ne pedepseşte chiar de cîte ori greşim .
   Şi mai e ceva, are şi EL socotelile LUI în relaţiile cu oamenii, compensaţii diverse şi cine ştie ce, de care numai EL ştie .
    Deci atenţie la neatenţie, de vreţi şi ştiu că doriţi să numai fiţi pedepsiţi , relaxaţi, puneţi-vă în gînd din acest moment mă schimb, nu voi mai face rele, ci numai cu binele pe toate planurile vieţii mele.
    Se poate ca ruptura să frapeze, prea dură, să nu şocheze pe atropiaţi, nici asta nu-i bine, cu toate că ar fi de dorit, atunci încet încet dar sigur fără întoarcere.
    În fiecere seară în pat înainte de adormire în linişte deplină, fă-ţi o recapitulare în gînd a faptelor şi bune şi cele rele cît mai puţine, din ce în ce pînă le elimini definitiv din viaţa ta .
    Iar dimineaţa în linişte deplină în pat după deşteptare, programează-ţi în gînd ziua de lucru cu cît mai multe fapte drepte şi bune, şi caută să le respecţi.
    Numai astfel te vei reabilita în faţa ta, te vei regăsi integru, deplin adevărat om al planetei, reprezentant al familiei tale mîndru că poţi să fii adevărat om sănătos, sigur deplin pe tine .