1845.Că majoritatea idealurilor îs caraghioase azi

   Cînd exagerăm pe baze bune, corecte, demne, înălțătoare, nu-s chiar greșite. Ca orice extremă, ce-și păstrează din pornirile bune utile, esențialul ce le-o înfiripat. Și să nu condamnăm asemenea porniri imediat, ci să vedem părțile bune și frumoase. De se merge pe ele cît mai corect posibil, într-o așa nedreaptă lume. Unde de regulă din start pornirile urîte și rele dăunează tuturora.
   Că majoritatea idealurilor îs caraghioase azi, ni se par depășite de șmecheria hîdă. Și rea a apucăturilor cotidiene ce nu au nimic cu inițierea ființelor ce sîntem. În dreptate și cu bun-simț, porniri ce părinții trebuie să ni le susțină mereu în noi. Ne fiind lăsați deloc să călcăm alăturea, corectitudinea s-o urmăm cît vom fi.
   Croindu-ne o viață bazată pe bunătate și inteligență cît mai echilibrată. Că nu-i ușor, e evident în așa urîțenie și răutate generalizată. Și gîndirea înaltă s-o dosim în noi și cu zgîrcenie să le-o arătăm lumii care nu-i cum trebuie încă. Inteligența să nu-i agreseze cumva pe conaționali, remarcînd-o ei singuri de se poate. Discretă și ca o fată mare greu de găsit și dorită în așa nedreptate totală.
   Că oricît de bine e prezentată, inteligența deranjează, nu contează de-i cu ostentație permanentă și chiar sistematizată. Nu-i interesantă ci obosește, chiar și dorința cea mai cea e trecută uneori.
    Și unii mari oameni ajunși pe culmi de ne atins de contemporani, nu-s mai așa ușor abordabili. Nu că li s-o urcat la cap geniul lor recunoscut, dar împlinirea cere izolare de derizoriu. Limitarea la ceea ce știi să desăvîrșești, nu risipirea în coclaurile vieții nedrepte de regulă.

1644.Dar așa cu obțiunea asta nefericită fără EL

   Ne-am calificat în diferite meserii și îndeletniciri de jos pînă sus, într-o societate nedreaptă LUI și nouă. Și ostilă LUI și nouă, că nu ne îndreptăm, nu ne moralizăm, nu înfăptuim binele. Și nici nu-L știm corect, și-I greșim. Normal era să avem oameni competenți care să ne conducă, spre o cunoaștere cît mai corectă.
   A tot ce trebuie aflat în desăvîrșirea noastră pe Pămînt, dar așa cu obțiunea asta nefericită fără EL. E aiurea viața noastră, greșindu-I mereu, nu avem acces la cunoașterea necesară. Ne împiedică și ne-o împiedicat să evoluăm cum ar fi trebuit, cred.
    Ca să fim cum trebuia, era necesară o cunoaștere corectă a lumii, Bazei vieții și mai vedeam. Dar așa handicapați de nedreapta pornire fără EL și Temelia existenței. Încă și imorali și înrăiți, sîntem fără șanse în fața SA și a celor necesare. În aflarea celor trebuincioase unor ființe spre care ne îndreptăm a fi, dar încă nu putem avea acces.
    Calificarea noastră e cînd știm tot ce ne privește fără opreliște, despre ce sîntem. Și încă nu știm, nu avem voie, nu merităm în fața SA și pînă nu-I vom îndeplini cerințele. Ce ni le-a fomulat în urmă cu 77 de ani, chiar pe aicea cînd o fost, e degeaba totul. Aiuriți fără conștiința că-I sîntem datori și să ne conformăm cum vrea nu putem înainta.
    Deci nu avem competitivitatea cerută de la CEL ce răspunde de noi cei vii de pe Pămînt. Că ne strofocăm în nedreptatea asta păguboasă, patinăm și o batem tot pe loc. Sîntem unde sîntem, dar ne trebuie și acordul SĂU în devenirea completă. Și nu-L avem, că nu ne-am îndreptat și nici binele și nici de EL, nu știm.
   Sfîrșitul lumii nu-i, ci continuitatea în alți parametri de cunoaștere și realizări. Evoluînd complet în alte direcții, ce ni-s ascunse că nu știm ce trebuie să fim mai întîi. Nu-i puțin nu-i mult e Esențialul, fără EL nu mai merge aflarea noastră mai încolo.

1583.De regulă nu ne pasă și nu pricepem

  Ne dorim naturalul, esențialul cuprins de porniri simple, nefardate încă. Curate și să-L descoperim în ele, realizări cu stiluri străine civilizației. Dar ne deciși în aflarea SA, poate încă nedrepți și alte metehne, dar atrași de necunoscut. Că așa-I de cînd lumea asta nedreaptă LUI și nouă.
   Natura LUI, dată și nouă în cunoaștere, e mai puțin răbdătoare cu noi incorecții ei. De-i greșim, și-i firesc că nu ne preocupă decît nedreptatea și relele. O încasăm de nu ne vedem și cu urmări teribile nouă, de învățătură. De regulă nu ne pasă și nu pricepem mai nimic din ceea ce-L formează Totul SĂU.
   Încăpăținați, crezînd că-i bine și-L slujim, dar nu-L știm și îndreptați nu sîntem. Ci doar aburiți de nedreptatea lumii și-I greșim și-o încurcăm degeaba, ratîndu-ne viața. Pe altarul prostiei, necunoșterii adevărate a LUI. Se cuvine să fim așa drastici cînd îL știm corect și îndreptați. Fiind cu folos și sigur EL ne ajută la greu și nu pățim nimic.
   Deci să fiți siguri cînd aveți credință dreaptă LUI, nu vă atige nici un fir de păr nimeni. Și cu morala la îndemînă. De nu sînteți așa, nedreptatea vă duce în eroare și credeți în bazaconii ce vă costă mult chiar și viața.
   Aleșii SĂI în timp, au fost tot din rîndul oamenilor obișnuiți, dar care au avut o chemare. Da o chemare din partea SA, să-L afle și îndreptați, cum vrea EL și, și-au găsit calea spre EL.
   Să nu ne irosim degeaba pe Pămînt, trecători om fi dar nu oricum ci cu preocupări. De a ne creea chiar din nimic, să zicem, printr-o voință de autoîmbunătățire. Trăind ca și cum am fi ceea ce dorim a fi.
   Să nu ne limităm, că oricum e degeaba viața, fiind sub influiențe nefaste existenței. Ci să ne învingem împotrivirile, neființa ce ne tot dă ghes, că nu-i așa, de știm să fim cum trebuie. Adică îndreptați înspre EL și ceea ce dorește cu noi.
   Ajungînd neînfricați cu EL alăturea, prevăzători în bine și util vieții, cum trebuie între oameni. Fiind un tot unitar vieții date, trup și suflet în timp de ne despărțit în devenire, cum încă vom vedea.