2151.O strîngere de inimă, sîntem în eroare

  Și să știm totdeauna cînd am greșit și ne vine scadența, simțim noi înșine mai întîi. Înfrîngerea, rateul în sinea noastră, intim o strîngere de inimă ne avertizează, că sîntem în eroare. Că vom plăti oalele sparte, că nu vom scăpa și se impune îndreptarea, cum putem cum nu putem. Că-i sigur posibilă, de vrem și trebuie să vrem, pentru a fi cum trebuie între oameni. Și mai ales în fața SA, că altfel nu scăpăm orice am face, vom încasa-o, polița întreagă de plătit.
   Astfel e și-n fața SA cînd se adună prea multe în seama noastră încălcări nedemne. Nedrepte LUI și oamenilor, pornesc atenționările, de regulă, și de nu sîntem receptivi. Din ce în ce mai abitir, încasăm suferințe peste suferințe, poate, poate ne dezmeticim. Și de nu-i și nu-i o putem mierli foarte ușor.
   Atunci se impune de putem, asta-i problema, că de regulă nu pricepem nimica. Și continuăm îndepărtarea de aceea ce trebuie să fim, nu vedem pericolul și ni se înfundă. Și chiar și atunci se impune îndreptarea cum ne cum, obligatoriu, că încă-i ultima șansă. După care de nu mișcăm în direcți bună o sfeclim.

1845.Că majoritatea idealurilor îs caraghioase azi

   Cînd exagerăm pe baze bune, corecte, demne, înălțătoare, nu-s chiar greșite. Ca orice extremă, ce-și păstrează din pornirile bune utile, esențialul ce le-o înfiripat. Și să nu condamnăm asemenea porniri imediat, ci să vedem părțile bune și frumoase. De se merge pe ele cît mai corect posibil, într-o așa nedreaptă lume. Unde de regulă din start pornirile urîte și rele dăunează tuturora.
   Că majoritatea idealurilor îs caraghioase azi, ni se par depășite de șmecheria hîdă. Și rea a apucăturilor cotidiene ce nu au nimic cu inițierea ființelor ce sîntem. În dreptate și cu bun-simț, porniri ce părinții trebuie să ni le susțină mereu în noi. Ne fiind lăsați deloc să călcăm alăturea, corectitudinea s-o urmăm cît vom fi.
   Croindu-ne o viață bazată pe bunătate și inteligență cît mai echilibrată. Că nu-i ușor, e evident în așa urîțenie și răutate generalizată. Și gîndirea înaltă s-o dosim în noi și cu zgîrcenie să le-o arătăm lumii care nu-i cum trebuie încă. Inteligența să nu-i agreseze cumva pe conaționali, remarcînd-o ei singuri de se poate. Discretă și ca o fată mare greu de găsit și dorită în așa nedreptate totală.
   Că oricît de bine e prezentată, inteligența deranjează, nu contează de-i cu ostentație permanentă și chiar sistematizată. Nu-i interesantă ci obosește, chiar și dorința cea mai cea e trecută uneori.
    Și unii mari oameni ajunși pe culmi de ne atins de contemporani, nu-s mai așa ușor abordabili. Nu că li s-o urcat la cap geniul lor recunoscut, dar împlinirea cere izolare de derizoriu. Limitarea la ceea ce știi să desăvîrșești, nu risipirea în coclaurile vieții nedrepte de regulă.

1725.Ni se întorc exact greșelile contra noastră

   În cadrul nedreptăților de care sîntem capabili e și neputința de a ierta. Și cel mai neiertători sîntem față de cei cărora în timp le-am greșit. Și unii și mai și îs porniți a nu se ierta pe sine, cînd își greșesc, porniți fiind în direcția greșită și-o fac de oaie. Dîndu-și seama de trăsnaie în loc s-o dreagă cît pot mai repede, împăcîndu-se. Se inervează pe ei însăși și cu îndărătnică neputință greu le vine a îndrepta nevoia.
   EL ne iartă nenumărate greșeli și-I Îndelungrăbdător, doar cînd întrecem măsura. Se mai pune pe luarea măsurilor de îndreptare a noastră și are destule la îndemînă. Lăsîndu-ne să ne oglindim cu faptele rele cu tot în cîte împrejurări ce ne dau de gîndit. Și de sîntem cît de cît corecți, ne revenim la gînduri și fapte pe măsură.
   De asemenea ni se întorc exact greșelile contra noastră de ne mirăm de așa contra potiveală. Și înghițim gălușca, reparîndu-ne singuri stricăciunile auto-pricinuite. Dar de puține ori se întîmplă așa, că de cele mai multe ori alții o pățesc de pe urma noastră. Și nici gînd de îndrepare și SUS se notează tot și se mai și iartă, nu ca noi.
   Răi se zice că-s descurcăreți, or fi dar nu răzbătători, nu le convine străduința bună și constructivă. Nu-s deștepți, majoritatea-s josnici și mîrșavi în de toate cele. În privința deșteptăciunii EL o împărțit-o între buni și răi.
   În cadrul faptelor bune cînd ni se întîmplă să întîlnim și bătrîni și neajutorați. Să le sărim în ajutor, făcîndu-le bine cît putem și ne lasă inima, să nu fim zgîrciți. Că ni se întoarce cînd nici nu te aștepți. Dar cel mai important, imediat simți satisfacția faptelor bune, te încălzesc și înalță în ochii proprii. Bucuria lucrului bine făcut și la timp cu folos îndelungat.