3539.Va decurge trăirile dezmeticirii cînd ne va veni vremea

  Dezordinea e urmarea nedreptăților ce le înfăptuim, nesiliți ci-n cunoștință de fără EL. De o viață searbădă-n bine și utile vorbe și fapte și bogată-n nemernicii și nelegiuiri. Că EL nu aplică dorința unora ce-și doresc sfîrșitul de nu ne putem lecui de nedreptate. Ci ne caută lămurirea în tihnă neabătută de la calea știută SUS și de urmat jos mai acătării.
  Omenește cu toate că ne repezim înspre necunoscut și-I greșim vrerea, ne rabdă. Căutîndu-ne în fel și chip să ne tocmească în ceea ce trebuie executat îmbucurător tuturora. Conduita demnă de oameni adevărați cu EL în minte, văzîndu-ne de drumul drept. În conlucrare cu toții, cîți ne consideră EL a fi promovat cunoașterea trebuincioasă.
  De fapt nu vom avea de ales, în așa fel va decurge trăirile dezmeticirii cînd ne va veni vremea.

3429...Ești pe calea bună ține-o tot așa, îndreptîndu-te!

  Cînd încep plățile datorate netemeiniciei vorbelor și faptelor tale, nedreptăților. Deci mai întîi tu simți asta și te îngrijorezi, grabnică ar fi necesară, ca ars să sai. La îndreptarea de mult știută și ne respectată, cerîndu-I iertare, tare și căutînd corectarea. Cît mai acătării și smerit și potolit în toate cele, de a deveni tu și ai tăi cum trebuie. Simți groaza, de ești acătării, de nu-i vai de tine și ai tăi, neisprăvitule!
  Și poate nu ai dat importanță, pînă acuma la scadența aflată, temîndu-te de consecințele care-s. Drastice oameni ai Pămîntului de-L nesocotiți nedrepți și nelegiuiți întruna.
  Cînd pornita-i pe calea bună și calci totuși în străchini din varii motive, te cutremuri cînd îți dai seama de greșeli. Cauți urgentă revenire nu știi cum s-o dregi mai repede, simți fiind începător. Că EL te susține, te iartă, îți și dă semne de îngăduință, cînd vede reacția ta mobilizată și temătoare tare. Ești pe cale bună ține-o tot așa, îndreptîndu-te!

1975.Părăsiți de EL și sub zodia necazurilor

   Se zice să nu căutăm a fi perfecți, ci mai puțin, că-n istorie oamenii au căutat. Perfecțiunea și au dat de belele, devenind intoleranți și tot cortegiu nedreptăților. Ce nu au rămas ne părăsiți de EL și sub zodia necazurilor de tot felul și suferințe. În desnădejdii cumplite, se pare că lumea s-o învățat minte, comportîndu-se mai punderat.
   Dar e cale lungă pînă departe, în îndreptarea cerută de SUS și mai ales să-L știm corect. Lucru ce-i cel mai greu că nedreptatea ce I se face LUI, nu dă semne de îndreptarea cerută. Și recunoaștere doar a LUI, că-I singurul Dumnezeu adevărat. Fără trunchieri și false închipuiri deșarte ce omenirea  părăsită, le tot plătește.
   Nedrepții așa-s de zăpăciți că de un timp încoace au făcut ce au făcut. Și nu se mai crede decît în materiale cu simboluri străine LUI și adevărului SĂU. Îndepărtarea aceasta de EL și Lumea LUI le aduce numai necazuri omenirii. Indiferent de-s religioșii îndrumători de nedreptate ori acei gură-cască ce-i urmează.

1725.Ni se întorc exact greșelile contra noastră

   În cadrul nedreptăților de care sîntem capabili e și neputința de a ierta. Și cel mai neiertători sîntem față de cei cărora în timp le-am greșit. Și unii și mai și îs porniți a nu se ierta pe sine, cînd își greșesc, porniți fiind în direcția greșită și-o fac de oaie. Dîndu-și seama de trăsnaie în loc s-o dreagă cît pot mai repede, împăcîndu-se. Se inervează pe ei însăși și cu îndărătnică neputință greu le vine a îndrepta nevoia.
   EL ne iartă nenumărate greșeli și-I Îndelungrăbdător, doar cînd întrecem măsura. Se mai pune pe luarea măsurilor de îndreptare a noastră și are destule la îndemînă. Lăsîndu-ne să ne oglindim cu faptele rele cu tot în cîte împrejurări ce ne dau de gîndit. Și de sîntem cît de cît corecți, ne revenim la gînduri și fapte pe măsură.
   De asemenea ni se întorc exact greșelile contra noastră de ne mirăm de așa contra potiveală. Și înghițim gălușca, reparîndu-ne singuri stricăciunile auto-pricinuite. Dar de puține ori se întîmplă așa, că de cele mai multe ori alții o pățesc de pe urma noastră. Și nici gînd de îndrepare și SUS se notează tot și se mai și iartă, nu ca noi.
   Răi se zice că-s descurcăreți, or fi dar nu răzbătători, nu le convine străduința bună și constructivă. Nu-s deștepți, majoritatea-s josnici și mîrșavi în de toate cele. În privința deșteptăciunii EL o împărțit-o între buni și răi.
   În cadrul faptelor bune cînd ni se întîmplă să întîlnim și bătrîni și neajutorați. Să le sărim în ajutor, făcîndu-le bine cît putem și ne lasă inima, să nu fim zgîrciți. Că ni se întoarce cînd nici nu te aștepți. Dar cel mai important, imediat simți satisfacția faptelor bune, te încălzesc și înalță în ochii proprii. Bucuria lucrului bine făcut și la timp cu folos îndelungat.