3956...De ești vechi ori nou.

  Auzi trăsnaie, că nu-I drept și nici nedrept, că-I Boier mărinimos, o fi dar nu fraier neputincioșilor. Cum îL tot credeți de cînd lumea, ci Drept și adecvat nouă doar să-L urmăm cum ne pretinde. Asta-i destul de greu, cam fără crîcnire ci-n înțelegere potolită alături de EL să ne simtă mereu. Conlucrînd cum putem cum nu putem, dar interesați sinceri să-L mulțumim și e ceva.
  Ce EL ne tot dorește a-I fi prin preajmă jos și EL de acolo de SUS contribuind la desăvîrșirea. Noastră ce încă n-o concepem așa înstrăinați și nedrepți înrăiți ne tot aflăm prin lume. Va fi un fel de rai terestru o vreme de ne-om pricepe a-L urma cît va fi trebuință. Deci de ne vom da la cale, de nu nici nu vreau să mă interesez, doar EL știind.
  E o oarecare uniformizare în relațiile cu EL, doar acolo SUS știute bine, de ești vechi ori nou cu EL, cred.

3798...Conduita cerută și încă ne urmată între oameni

  O mare minciună ce se tot vehiculează-n lumea creștină, viața după moarte. O trăsnaie, nu știm nimica nu ne parvine de acolo-s căi și căi, bune doar pentru cei primiți. Ce și-au făcut cum trebuie viața printre oameni și-n deplin consens cu EL. Aici cît au trăit nu degeaba, fluieră vînt prin religiile necurate și nedrepți și imorali.
  Printre oameni, aflîndu-și sfîrșitul neconcludent ca oameni, cum ni se cere. Și deci dincolo tratați ca atare li se va pierde urma și de va mai fi o nouă încercare. Bine de nu, nu și altele vor fi combinațiile ce CER-ul le experimentează cu spiritele. Și gîndirile de începuturi umane pe acest Pămînt și în altele ce nu le dibuim.
  Nu ne privesc tare multe, încă așa de înstrăinați de EL și conduita cerută și încă ne urmată între oameni.

3441.Îndepărtîndu-ne ca de foc de nedreptatea ce ne-o făceam

   Mai rea ca moarte, o viață, o trăsnaie, o închipuire doar, că nu știe nimeni cum e cînd moare. Cît de rău și cît de bine e Dincolo, o fi rău că nu mai ești viu, adică în trup cu suflet. Ci doar sufletul e pe undeva, colea nedefinit, însăilate, vești ni se mai aduc de prin lumea asta. Ce nu-i absolut sigur, că n-o guvernăm noi acea trecere spre undeva, cumva, neștiută ci aproximată.
  De fapt acele trăiri, pedepse date a le suporta îs ca să ne dezmeticim, că de ne îndreptăm. Și acele nereguli ce le suferim se duc și nu mai știm de ele, doar să ne revenim oameni de omenie. Că pînă mai adineaori ne închinam necuviinței, ce trebuie uitată, ne cerem tare iertare. Simțim asta și ne orientăm doar spre EL și altă viață aflăm.
  Îndepărtîndu-ne ca de foc de nedreptatea ne ne-o făceam și mai ales LUI, cu așa plăți nouă.

1725.Ni se întorc exact greșelile contra noastră

   În cadrul nedreptăților de care sîntem capabili e și neputința de a ierta. Și cel mai neiertători sîntem față de cei cărora în timp le-am greșit. Și unii și mai și îs porniți a nu se ierta pe sine, cînd își greșesc, porniți fiind în direcția greșită și-o fac de oaie. Dîndu-și seama de trăsnaie în loc s-o dreagă cît pot mai repede, împăcîndu-se. Se inervează pe ei însăși și cu îndărătnică neputință greu le vine a îndrepta nevoia.
   EL ne iartă nenumărate greșeli și-I Îndelungrăbdător, doar cînd întrecem măsura. Se mai pune pe luarea măsurilor de îndreptare a noastră și are destule la îndemînă. Lăsîndu-ne să ne oglindim cu faptele rele cu tot în cîte împrejurări ce ne dau de gîndit. Și de sîntem cît de cît corecți, ne revenim la gînduri și fapte pe măsură.
   De asemenea ni se întorc exact greșelile contra noastră de ne mirăm de așa contra potiveală. Și înghițim gălușca, reparîndu-ne singuri stricăciunile auto-pricinuite. Dar de puține ori se întîmplă așa, că de cele mai multe ori alții o pățesc de pe urma noastră. Și nici gînd de îndrepare și SUS se notează tot și se mai și iartă, nu ca noi.
   Răi se zice că-s descurcăreți, or fi dar nu răzbătători, nu le convine străduința bună și constructivă. Nu-s deștepți, majoritatea-s josnici și mîrșavi în de toate cele. În privința deșteptăciunii EL o împărțit-o între buni și răi.
   În cadrul faptelor bune cînd ni se întîmplă să întîlnim și bătrîni și neajutorați. Să le sărim în ajutor, făcîndu-le bine cît putem și ne lasă inima, să nu fim zgîrciți. Că ni se întoarce cînd nici nu te aștepți. Dar cel mai important, imediat simți satisfacția faptelor bune, te încălzesc și înalță în ochii proprii. Bucuria lucrului bine făcut și la timp cu folos îndelungat.