Mai rea ca moarte, o viață, o trăsnaie, o închipuire doar, că nu știe nimeni cum e cînd moare. Cît de rău și cît de bine e Dincolo, o fi rău că nu mai ești viu, adică în trup cu suflet. Ci doar sufletul e pe undeva, colea nedefinit, însăilate, vești ni se mai aduc de prin lumea asta. Ce nu-i absolut sigur, că n-o guvernăm noi acea trecere spre undeva, cumva, neștiută ci aproximată.
De fapt acele trăiri, pedepse date a le suporta îs ca să ne dezmeticim, că de ne îndreptăm. Și acele nereguli ce le suferim se duc și nu mai știm de ele, doar să ne revenim oameni de omenie. Că pînă mai adineaori ne închinam necuviinței, ce trebuie uitată, ne cerem tare iertare. Simțim asta și ne orientăm doar spre EL și altă viață aflăm.
Îndepărtîndu-ne ca de foc de nedreptatea ne ne-o făceam și mai ales LUI, cu așa plăți nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu