3412.La noi doar bănuite încă ne merituoși fiind

  Ni se cere o doză de nebunie în dărnicia ce ne repune în drepturile de a fi om. Ne scoate din impasul aflării tempoului vieții potolite, demne, cumsecade. Că-n noi se dau adevărate lupte pentru aflarea căi de urmat, pînă ne dumirim cum trebuie. De ură și pizmă să nu știm, că ne strică viața și a acelora din jur. Se poate să dăruiești și celorlalți ceva din tine deosebit, cu gîndul mulțumirii nevoilor lor.
  Că-n lume și azi domnește uneori între oameni pizma și răutate la culme, i se zice iad. Iadul pămîntesc, e tare posibil și-n continuare de nu ne băgăm mințile-n cap. Comportîndu-ne acătării între noi și-n fața SA, știindu-L corespunzător. Deci ne greșindu-I mai mereu, ci abținuți de la rele și urîte vorbe și fapte între noi. Că ne contorizează orice îndeletnicire, de orice fel, bună ori rea și la scadență.
  Scadență care-i de cîte ori consideră CER-ul că ne vine rîndul, I se umple paharul. Răbdării și de-i rău ne suspendă pavăza dată și ne preiau nevoile de toate felurile. Conform iarăși unor percepte de SUS, la noi doar bănuite încă ne merituoși fiind.