Se admit de lume realizările ce decurg din altele mai vechi, ce ne inspiră. Dar nu copierea pur și simplu, că-i cel mult interesantă, de-i foarte reușită, eventual îmbunătățită oarecum. Și atîta, nu ne reprezită, ci tot pe acel vechi amintit de opera noastră, ne furăm căciula. Aiureli de inși necopți încă, în căutări ne edificate bine, ci doar amăgiri trecătoare, de umplutură.
Se impune deci construirea în continuarea a ceea ce aflăm în domeniul ales. Desăvîrșirea înspre bine, util și chiar frumos, cu elemente noi, de îmbunătățire clară și fermă. Nu reluări nedemne de oamenii ce ne pretindem și nu putem demonstra la o adică. Dăm chix și ne mirăm că nu ne-o mers, dacă nu știm să fim noi înșine, asta-i beleaua.
Fiind tot cel pe care-l luăm de model și nu ne merge, fiecare-i unic în felul său deosebit. Dat pe Pămînt să ne simțim oameni adevărați, nu exemplare uzate, expirate deja.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu