3371.În puține aflînd foarte multe, dezghețîndu-ne

  Tragicul și comicul coexistă ori îs alternări ale unei vieți ce azi ni se pare firească. Ar trebui de dorim potolirea să  ignorăm toate acestea ne la locul lor, revenindu-ne. Cred că nici nu știm cum e de făcut, așa de înstrăinați sîntem de omenescul adevărat nouă. Chiar cu toate inferioritățile condiției umane, știute, simțite, înghițite în sec, asta e.
  Umanul e mereu capabil de răutăți și urîte vorbe și fapte, de regulă eschivîndu-ne. Dăm vina pe închipuite forme ce nu le știm, ci convențional, le-am tot încuviințat. În neștire, ele fiind dar nu așa cum noi le tot pomenim, ci conform legilor ce nu le știm de SUS. Și ascultînd de o altă tematică, străină de noi, cînd e slobodă după necunoștința noastră.
  Să ne fie clar, obișnuindu-ne cu puținul, zgîrcenia, astfel mai puțin egal cu mai mult. Adica în puține cuvinte, în puține fapte și explicații, aflînd foarte multe, dezghețîndu-ne.