3591.Chiar de ni se năzare senin de cer înstelat

  Criteriile ni se par ciudate ale fericirilor trăite oricînd ce sapă amintiri ce dăinuie. Umplînd vieți altfel searbăde, ignorate de toți și de ei însăși în neștire. Selecții năstrușnice ce ne scapă atenției, doar timpul așezînd praful, de nu știm a reînoi. Prefaceri demne, meritorii dătătoare de noi clipe și trăinicii socotite altfel. Ce noi doar le contorizăm nepricepuți în viața trecătoare, ce ni se tot pare.
  Ne dînd importanță clipei zgîciți cu izbăvirea și luați de valuri semețe fade, Netrenicia sulemenită tare, cu iz de promisiuni doar niciodată onorate, ne fiind. În tabăra SA, ci-n diverse duceri de nas, răzlețe în lumea fără dreptate și EL doar năzărit. Ne îndrăznind nimeni fără EL să purceadă la însăilări de crîmpee de adevăr Divin.
  Amintirea fericirilor ne încarcă bateriile uzate, de izbelite vieți, neștiut duse. Ci aburite de neputințe ce se tot plătesc, chiar de ni se mai năzare senin de cer înstelat.

3371.În puține aflînd foarte multe, dezghețîndu-ne

  Tragicul și comicul coexistă ori îs alternări ale unei vieți ce azi ni se pare firească. Ar trebui de dorim potolirea să  ignorăm toate acestea ne la locul lor, revenindu-ne. Cred că nici nu știm cum e de făcut, așa de înstrăinați sîntem de omenescul adevărat nouă. Chiar cu toate inferioritățile condiției umane, știute, simțite, înghițite în sec, asta e.
  Umanul e mereu capabil de răutăți și urîte vorbe și fapte, de regulă eschivîndu-ne. Dăm vina pe închipuite forme ce nu le știm, ci convențional, le-am tot încuviințat. În neștire, ele fiind dar nu așa cum noi le tot pomenim, ci conform legilor ce nu le știm de SUS. Și ascultînd de o altă tematică, străină de noi, cînd e slobodă după necunoștința noastră.
  Să ne fie clar, obișnuindu-ne cu puținul, zgîrcenia, astfel mai puțin egal cu mai mult. Adica în puține cuvinte, în puține fapte și explicații, aflînd foarte multe, dezghețîndu-ne.

3295..Rămînîndu-ne continuarea cînd va fi să fie, mintea să n-o mai irosim degeaba, oare?!

  Vieți nerodite, nerealizate, ioc cunoaștere și minte, tărășenii întruna nedreptățita fire. Banalitatea anilor în fugă, ce ni se pare lungă și totuși la sfîrșit nu alegem mai nimica. Doar vid, forfota, neputința fudulă tare, tot pe loc pe loc și nu răsare nici-un busuioc, ci doar ioc. Jalnice izvodiri, risipim darul, viața, nu știm nimica, tare mirați și noi tot trecători rămînem.
  Avem aflări deosebite în continuare, așteptări din partea firii și a LUI, nu le întrezărim. Deocamdată neputincioși nu reușim mai nimica dîndu-ne ghes vremea să părăsim scena. Rolu-i irosit, folos neizbîndit, se mai tot dă ocazii omului să afle tempoul folositor. Datului CER-esc încă în bataie de joc aicea jos, ne luat în seamă și folos irosit.
  Zăngănitoare prezență și strașnice promisiuni, ca cela la mal înecate toate. Rămînîndu-ne continuarea cînd va fi să fie, mintea să n-o mai tot irosim degeaba, oare?!

1639.În asta cauza principală că suferă și dispar

   Cînd ca om îți pui ceva în gînd și lupți și reușești cu un țel absolut afirmat, indiferent de cum e, se zice, e o nebunie. Dar cînd e EL la baza acelei reușite cît mai globale, ce zice-ți? Sigur nu-i nebunie, dar omul e dificil și nu o dată I s-o împotrivit, nu pe loc. Dar în timp s-o răzgîndit și-L judecă și acuma, vezi cazul Ezdra (Ezra).
   Tare grei de cap îs nedrepții, știindu-se mereu cu musca pe căciulă în fața SA. Nu-L acceptă defel, dar nu văd în asta cauza pricipală a faptului că suferă și dispar. Ce-și bat capul negînditor, cu cîte trăsnăi de ne închipuit și ireale unei vieți datoare doar LUI. Dar lor în nedreptatea lor nu le pică bine, și-o refuză chiar de plătesc, aiuriți și ...
   EL ne așteaptă, ne și zorește, cînd știe că-I încălcăm o lege dată nouă și n-o respectăm. O zorire mai aparte, cu atenționări și chiar părăsiri și suferințe, de nu te prinzi. Cînd îți vine știrea bine și te schimbi ți se schimbă și viața, ești cum trebuia. Îndreptarea urmează un curs, cum e și-ți vezi cum poți de calea ta.
   Se tot zice că avem dușmani și adversari și cîte alte considerente nedrepte. Cît timp nu-L luăm, în considerare și nu-L știm și respecta îndreptați. Vom avea probleme create din vina noastră, fiind părăsiți de EL avem necazuri de orice fel. Ia îndreptați-vă de probă măcat un timp și veți constata că vi se suspendă toate necazurile.
    Numai nedrepții cu groază, că-I greșesc, își dau seama de neființa lor, și nu-și explică nimic. Rateuri umane în desfășurare, neștiind nimic serios, tot anapoda, dispărînd fără să știe ceva corect. Cred că majoritatea nedrepților îs nevinovați, nu știu de ce nu-L știu și cine-I. Dar sînt și conștienți de EL și nu-L respectă, aceia da lichele și părăsiți cu adevărat plătesc cum trebuie.
    Viața e și trebuie să fie o sărbătoare, cu un fel de a fi îmbinat cu bun-simți, bine și cunoașterea SA. De nu-i rateu, de neînțeles, dezamăgire, suferințe și moarte.