3413...Ne tot cere și să ne venim în fire

  Prostului nu-i șade bine dacă nu e și fudul, o zicere potrivită azi la culme cum ne sînt comportările. Între noi toți cam ne venindu-ne a crede că-i așa viața în societatea vremii. Oameni ne la locul lor și cu pretenții de inși cu drepturi însă nemeritate, dar nu conștientizăm. Dreptatea ce I se cuvine și între noi cumsecade să ne pricepem mereu a fi.
  Că-i prost oricine de sus pînă jos, care om fiind, nu animal, deci nu animal, care face și drege. Și nu vrea să răspundă de vorbele și faptele sale, nu-i conștient, ci inconștient. Un netrebnic ordinar ce trebuie grabnic să-și revie de vrea să mai fie printre noi toți. Sîntem cam la fel, deci grabnică căutare a îndreptării între noi și-n natură oameni, de mai sînte-ți oameni?!
  Că-I pus pe fapte la îndreptarea noastră a tuturora după cum ne tot cere și să ne venim în fire.

3371.În puține aflînd foarte multe, dezghețîndu-ne

  Tragicul și comicul coexistă ori îs alternări ale unei vieți ce azi ni se pare firească. Ar trebui de dorim potolirea să  ignorăm toate acestea ne la locul lor, revenindu-ne. Cred că nici nu știm cum e de făcut, așa de înstrăinați sîntem de omenescul adevărat nouă. Chiar cu toate inferioritățile condiției umane, știute, simțite, înghițite în sec, asta e.
  Umanul e mereu capabil de răutăți și urîte vorbe și fapte, de regulă eschivîndu-ne. Dăm vina pe închipuite forme ce nu le știm, ci convențional, le-am tot încuviințat. În neștire, ele fiind dar nu așa cum noi le tot pomenim, ci conform legilor ce nu le știm de SUS. Și ascultînd de o altă tematică, străină de noi, cînd e slobodă după necunoștința noastră.
  Să ne fie clar, obișnuindu-ne cu puținul, zgîrcenia, astfel mai puțin egal cu mai mult. Adica în puține cuvinte, în puține fapte și explicații, aflînd foarte multe, dezghețîndu-ne.

3333.Pe TINE Te vrem a Te afla, vino Măria TA!

  Natura înconjurătoare, mediul de dezvoltare umană pînă la un timp, ni se arată și azi. La fel de primitoare, ocrotitoare acestui neam de izbeliște pare și încercări de o rămas pe picioarele sale. În fața SA, dar oarecum rătăcit, oarecum că-n adîncuri îL știe pe Dumnezeu, că-I Unicul. Și ne despărțitul cum e azi încă moda străină nouă, adusă și obligația de a o urma, nerozia.
  Pînă cînd Doamne ne mai bați din pricina ei? Că ni-i străină, dă-o încolo de la noi pe veci să n-o mai aflăm și nici alții. Și revin-o că te vrem aproape Doamne cum ai fost cu noi vreme îndelungată, de mult furată în timp de asprimi și nedreptăți trăite. Cu urmări urîte și rele și azi, rătăcitori de nu ne mai știm bine de bine, ci-nstrăinați de TINE și noi aburiți în minciuni cît încape.
  Natura ne amintește de TINE Tată Ceresc, mereu în mijlocul ei pe TINE TE vrem a Te afla, vino Măria TA!

3129.Derbedeii neavînd ca azi așa trecere peste tot înfruntînd bunul-simț și binele ca și restul trebuincios

  E totuși de gîndit la un fapt, în secolul XIX și la început de XX, omenirea era totuși mai corectă. În raport cu ce-i azi între oameni lipsiți de cinste, cultură, leneși și sinceri înrăiți și urîțîți, nimic nu știm. Noroc cu explozia  și permanentizarea informației și dezinformarea la zi, la clipă chiar.  Dar cu ce folos practic la o adică, oricînd posibil de se vrea părăsirea ne poate încăleca nevoia.
  Și totuși nici avertizați ca-n secolul trecut nu sîntem, fiind mult mai pasibili de nevoi așa nedrepți. Și mai fără EL, înstrăinați de cerințele SALE și totuși lăsați deocamdată în pace?! Oarecum, că-n relitate tot ni se arată neputința în diferite părți ale omenirii prin necazuri limitate. Ce le aflăm, nepregătiți mereu a ne îndrepta cumsecade în lume.
  Și oamenii culți și responsabili la o adică dau dovadă de necugetare, înlesnind. Purtările neroade de azi încă de mai înainte cînd încă se mai putea îndrepta multe. Derbedeii neavînd ca azi așa trecere peste tot înfruntînd bunul-simț și binele ca și restul trebuincios.

3017.Nedrept constituită și continuat pestriță de descompus

  Statul Israel de azi, cam cu o populație de peste 5 milioane, foarte amestecată. În curente de opinii religioase diverse și politici de asemenea, căutînd mereu aliați. Din afară contra opoziției arabe, că în interior îs o fierbere de ne înțeles. Toate deoarece simplu nu-s cu Dumnezeul cel Adevărat, ci pe coclaurile neputinței. Talmudul încă-i zburătăcește tare și altele nedrepte și-n avînt nedrept lor și LUI.
   Stat ce se pretinde civilizat dar nu se comportă între ei așa corect, ci-n divergențe continuu. Sălbatice curente și strașnic păzite dogme nedrepte. Tineretul dezorientat ca și toată populația, că așa dorește CEL de SUS, neascultători. Timorați, cum singur constatau cercetătorii lor îs intruși într-o construcție fantomă. Chipurile poporul SĂU, dar în realitate înstrăinați în puzderie de fațete.
  Care mai de care, mai vehement în nedreptatea lor zbîrlită, îi unește nevoia. Contra amenințării teroriste vii, mereu EL avînd grijă să nu se închege ceva de capul lor. Nedrept constituit și continuat o adunătură pestriță și deșirată oricînd ușor de descompus.

2717.Nu-L știm și nici nu-L prețuim cum se cuvine

  Deci mulțumit de zile și bătrîn de ani, sau cam așa ceva, oricum așa ceva ce azi. Foarte greu se îndeplinește, cu așa lume ce nu-L știe și e nedreaptă omenire. Cînd vedem vieți scurtate prematur, și boli fără leac ce suferințe îndelungate dau. Și altele plăți din cauză că sîntem părăsiți de EL, că nu-L știm și nici nu-L prețuim cum se cuvine.
  Îndărătnici în a fi cum nu trebuie, nici nu ne sinchisim de viața ce-o avem. Lumescul ne tot conduce, ori și nedreptatea sub toate ale ei manifestări fără EL. Și ne trezim că sună poștașul, nechematul și ne dă preavizul, e caz mai fericit, dar tot degeaba. Nu ne prindem și ne fofilăm mai o vreme degeaba, irosindu-ne ocazia dată să ne reabilităm.
  Nu ne îndreptăm nu ne dezmeticim în fața LUI și telegrama fulger nici n-o mai simțim. Ne ratăm existența pe mîna noastră, lume în derută dezordonată fără noimă. De ce oare să nu ne fie bine și frumoasă calea de pe urmă, ci numai în nemulțumiri și rîcă pe orice?!