4408..Adevăratului Dumnezeu.

  Ne aflăm vrem nu vrem pe locul ocupat în societate după cum vrea EL, nu întîmplător, toți de la vlădică la opincă. Purtăm povara dăruită de EL, îndeplinind o cerință dată fiecăruia după principii CER-ești, ce nu ne sînt cunoscute încă. Constatăm în timp și spațiu ce-i de capul nostru în lumea asta, dați a exista după ce urmăm în viață un fir de aflat cu vremea, simțim uneori ajutorul SĂU.
  Conștienți ori ba, îI dăm satisfacție ori nu, contribuind la lumea actuală în proporția ce ni-i scrisă. Putînd devia în esențială măsură, bine ori rău sau așa și așa, nedefinit, dar de regulă-s cei ce se împotrivesc datului. Nefirescului de a fi omul ce trebuie să fim și nu reușim, nu ne interesează defel acea cale și străbatem cîmpii neputințelor.
  Chiar și personalitățile de frunte-s mai ales LUI datoare că-s ce sînt și să-L mulțumească, recunoscători cum trebuie Adevăratului Dumnezeu!

4174..Ne vom îndreptăți

  Toți absolut toți avem nevoie de EL și EL de noi cu toții să-L știm corect, și ce-i de făcut cu credință, chiar foarte corect în timp vom afla. Cînd ne va îngădui EL, mai e vreme, că n-o intrat zilele-n sac și nu-i grabă decît pentru cîteva constatări simțite. Aiure-n lume, că-i necesar oameni să avem conștiința celor 7 ani de acasă corect însușiți, părinții aici au o prioritate dărîmătoare.
  De ei și noi, de nu se achită cît trăiesc cu responsabilitate cît mai desăvîrșită în morală, dreptate, conștienți de EL cum trebuie. Cu noi alăturea, dar numai cu EL, restu-s aiureli ce au ținut lumea-n derută cînd EL supărat pe noi ne dorea și puteam fi îndreptați. Și de abia de curînd sînt semne că am putea pricepe deocamdată numai oarecum cumva că-I foarte îndepărtat de ceea ce știm.
  Aproximativ noi, nu-L pricepem din varii motive ce ne scapă, necopți încă la minte, dar ne vom îndrepta începînd de cînd ne vom îndreptăți.

3814...O fi prea devreme?!

  EL, Lumea SA ca și noi, am evoluat cu toții în direcțiile fiecăruia constant și diferit. Noi nu mai sîntem cei de atunci cînd EL mai colabora cum ne cum cu poporul ales. Deci oarecum cu noi toți și n-o ieșit mare lucru nici pînă azi cum trebuie. EL și Lumea SA într-un fel nevăzut, neștiut, neauzit ci doar bănuieli, dar sigur e mai altfel.
  Nu cu schimbări drastice ca la noi, dar nu mai E ca-n vechime și ne caută nu de mult apropierea iarăși. Natura nici ea nu-i staționară ci-n transformări ce-L ascultă. Doar noi nu și nu, pe cîte cărări ca nărăvașii imposibili, chiar de ne merge rău. Atenționările SALE le constatăm vizibil mirați, neștiind de ce-s și care-i scopul?
  Constatăm că oricum am da-o tot pe dos ne iese și fără religii și cu ele cam la fel. De frică ne comportăm neștiutori, că nu-L dibuim defel, o fi prea devreme?!

3591.Chiar de ni se năzare senin de cer înstelat

  Criteriile ni se par ciudate ale fericirilor trăite oricînd ce sapă amintiri ce dăinuie. Umplînd vieți altfel searbăde, ignorate de toți și de ei însăși în neștire. Selecții năstrușnice ce ne scapă atenției, doar timpul așezînd praful, de nu știm a reînoi. Prefaceri demne, meritorii dătătoare de noi clipe și trăinicii socotite altfel. Ce noi doar le contorizăm nepricepuți în viața trecătoare, ce ni se tot pare.
  Ne dînd importanță clipei zgîciți cu izbăvirea și luați de valuri semețe fade, Netrenicia sulemenită tare, cu iz de promisiuni doar niciodată onorate, ne fiind. În tabăra SA, ci-n diverse duceri de nas, răzlețe în lumea fără dreptate și EL doar năzărit. Ne îndrăznind nimeni fără EL să purceadă la însăilări de crîmpee de adevăr Divin.
  Amintirea fericirilor ne încarcă bateriile uzate, de izbelite vieți, neștiut duse. Ci aburite de neputințe ce se tot plătesc, chiar de ni se mai năzare senin de cer înstelat.

2930.De cca. un milion de ani tot pe Pămînt, știm?

  Că vor mai fi discrepanțe între generații, fiecare cu a lui pricepere și urmare. EL dorind apropierea dintre toți pe un tărîm al binelui, înțelegerii și despre EL cît mai corect. O vom mai lungi ne conlucrarea cum dorește EL, asta ni-i vrerea o vreme. Că-i la modă femeia băgată în seamă tare, treburi de modă veche în așa lumesc.
  Și noi ca animalele, cum altfel trăind atîta printre ele mai mult decît ne dorim civilizarea. Deci de cca. un milion de ani am început aventura învățării omului să devenim. În destule perioade foarte vitrege și la cheremul multor apucături sălbatice. Mă gîndesc din greșeli or fi apărut și maimuțe înrudite cu cîți indivizi ori individe.
  În timp complăcîndu-se ca-n natura acelor vremi de începuturi aprige și fără nici o altă însușire decît libera conviețuire în mediu. Agresivitatea, egoismul și bunul plac al naturalei comportări între animalele vremurilor acelea învechite.

2796.O treabă laborioasă și de altă factură, nouă

  Toți sîntem vremelnic măcar prin lumea aceasta, numai EL E veșnic din CER și pe Pămînt. Și cîte aluzii și iluzii își fac nedrepții SĂI și ai noștri cu necurații din NT, treaba lor. Părăsiți plătesc la grămadă ori în particular cu toți acoliții lor, cînd li-i vremea. Idolatrizarea răului și pe altă parte mecanizarea aceasta fără cap și coadă.
  Cu omul îi în continuă fugă spre automatizare, ușurarea muncilor sale, toate de s-ar putea. Transformînd omul nu într-un conducător umanoid robotizat, semimașină. Ci-n în ultimă instanță într-o bestie (după Mircea Eliade), apropo de ME în cățile sale de istoria religiilor. Face praf creștinismul și altele nedrepte LUI și nouă, de asta nici nu-s traduse în românește. Decît parțial acelea ne interesante normalizării.
  Că-i departe încă îndreptarea omenirii, nu prea tare, doar EL știind ce și cum. Cînd și de unde se va porni în orientarea necesară dezmeticirii noastre corecte. Că-i o treabă laborioasă și de altă factură, nouă în umanitatea Pămîntului.