3591.Chiar de ni se năzare senin de cer înstelat

  Criteriile ni se par ciudate ale fericirilor trăite oricînd ce sapă amintiri ce dăinuie. Umplînd vieți altfel searbăde, ignorate de toți și de ei însăși în neștire. Selecții năstrușnice ce ne scapă atenției, doar timpul așezînd praful, de nu știm a reînoi. Prefaceri demne, meritorii dătătoare de noi clipe și trăinicii socotite altfel. Ce noi doar le contorizăm nepricepuți în viața trecătoare, ce ni se tot pare.
  Ne dînd importanță clipei zgîciți cu izbăvirea și luați de valuri semețe fade, Netrenicia sulemenită tare, cu iz de promisiuni doar niciodată onorate, ne fiind. În tabăra SA, ci-n diverse duceri de nas, răzlețe în lumea fără dreptate și EL doar năzărit. Ne îndrăznind nimeni fără EL să purceadă la însăilări de crîmpee de adevăr Divin.
  Amintirea fericirilor ne încarcă bateriile uzate, de izbelite vieți, neștiut duse. Ci aburite de neputințe ce se tot plătesc, chiar de ni se mai năzare senin de cer înstelat.