3558.Doar EL e în drept să te răzbune de meriți

  Ne îndepărtăm de ceea ce ni se tot cere a fi mereu, fiind nerecunoscători. Cu toate că la rîndul nostru trebuie să nu pretindem și să nu așteptăm mulțumire. După binele și atenția dată oricui, nu contează decît să-I fim demni mereu de omul. Ce ne-o dat a fi, cu atenția firii ce trebuie cu timpul să ne-o revizuim cumsecade a fi. Nu lipsit de mărinimie oricît de înțelept ne pretindem, că-i în van deșteptăciunea.
  De asemenea împiedicat de o fire mîndră, de a nu ne încrede în ceilalți, că-i de izbeliște omul. Din tine și de oricine te crezi, nu ești decît un șmecher, un gunoi de nimica cu firmă. Între oameni ioc și de asemenea în fața LUI nu ai trecere, ci-ți trebuie îndreptarea, potolirea grabnică. Să nu-I intri în părăsire, nevoit a plăti oalele sparte în viața fără căpătîi demn.
  Străduindu-te și acuma încă îndepărtîndu-te de țelul fixat ție de SUS, prin ținerea de minte a răzbunărilor. Ce consideri că ți-s în drept, ne luînd în calcul binele primit și că doar EL e în drept să te răzbune de meriți.