3597.Ce atîta amar de timp am tot irosit-o-n van

  Într-adevăr EL o avut destule încercări, în timp și prin diverse religii, inițial curate. Dar s-au murdărit și înstrăinat cum le-o venit fiecăruia la socoteală. Destulul ăsta stabilindu-L doar EL, văzîndu-Se singur, prea singur între oameni de ne înțeles. Și astfel tot noi, răzvrătiții, că unde-I Dumnezeu?! Nu ne dăm la calea aleasă și ne tînguim că nu-I de găsit în buzunar cînd în cătăm, așa de nepotriviți.
  Ne aflăm în raport cu EL și a SA Lume, dîndu-ne importanța nemeritată. Inconștienți de EL și noi într-o conlucrare mai de Doamne ajută, nu ca pînă acuma. Irosind ocazi peste ocazii în vremi ne afîndu-ne menirea, ci-n aproximate trăiri. În nefolositoare dovedite treceri în timp și spațiu, decît în mică măsură. Ce o vom aprecia la acel timp de dezmeticiri, cînd ne va fi iarăși dat.
  Soluția zicem mistică, a harului, a credinței ce atîta amar de timp am tot irosit-o-n van.