Dezmeticirea nu are vîrstă, se petrece cînd ești conștient deplin de tine și de ceilalți. Ești începător într-ale vieții chiar de ai păr alb, de nu ai aflat ce trebuie încă. Adormit de cîte descîntece puse bine la punct de o societate nedreaptă ție și celorlalți. Cu posibilități de izbăvire, dar bolmojîți încă în cîte rufe murdare de neamuri neputincioase.
Nepăsătoare, înhămate la nelegiuirea lumii, fără de EL și de noi în cunoașterile folositoare. Ci în necunoaștere perpetuă, ratare a vieții pe mintea altora, nedemni de oamenii ce ne credem. Și să demonstrăm că sîntem și nu niște însăilări nevrednice și leneșe, caricaturi umanoide libere de foloase necuvenite. Că nu știm să ne învățăm minte și ne lăsăm duși de ape tulburi și mîliți în nedreptăți.
Strigătoare la CER, dar noi cu auzul stăm prost și nu ne învoim a ne urni încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu