Nepăsarea, învingerea omului de el însuși prin neputințe, nedreptăți și imoralitate. Nici nu mai zic de EL, că nu-i loc în așa panoplie de delăsare nedemnă de omul ce EL ne-o tot dat. Să-I fim prin preajmă măcar, de nu mereu cu EL și fără EL să nu facem un pas. În aflarea corectă a vieții date mulțumitoare, împlinite în bine și utilul omenirii.
Cumsecade mereu tot amintit doar ne va și veni mintea la cap și cum trebuie. Să devenim, nu-i chiar ușor, dar cu voință totu-i posibil să voim doar ferm și clar. Neclintiți în fața vieții care ne tot încearcă mereu de ținem la nevoi și necazuri. Dar să nu ne lăsăm învinși niciodată, că și EL ne sprijină de are pe cine. Să-I tot demonstrăm neclintire în fața SA și a tot ce trebuie știut și urmat să fim.
Cum ne preconizează doar EL, deocamdată, noi ne fiind cum trebuie mai e încă de lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu