3609..Să ne lecuim de neputința de a fi oameni cu adevărat dați pe Pămînt

  Dacă căutăm mereu evitarea să ne alegem c-o învățătură, pricepînd că nu degeaba. Avem acele părăsiri și pedepse ce le suferim noi, doar să ne prindem. Că-I sîntem datori în a ne îndrepta ca oameni între oameni și să-L respectăm. Cumsecade ca Unic Dumnezeu, deci orice necorespunzătoare întîmplare ce ne supără.
  Ori altele mai grave și cutremurătoare ne privesc doar om fi pe fază și să întoacem. Carul vieții tale, pînă atunci nepăsător de bine și omenie și fără EL, înspre cerințele date. Nu o dată repetate aici, de îndreptare ca om firesc demn cumsecade între oameni. Știindu-L cît mai bine și corect Cine E EL cu devărat, respectîndu-L fără tăgadă.
  E o radicală schimbare ce ni-o tot cere EL nouă să fim în stare de ea corect și ferm. Altfel zis să ne lecuim de neputința de a fi oameni cu adevărat dați pe Pămînt, ci normali.