3609..Să ne lecuim de neputința de a fi oameni cu adevărat dați pe Pămînt

  Dacă căutăm mereu evitarea să ne alegem c-o învățătură, pricepînd că nu degeaba. Avem acele părăsiri și pedepse ce le suferim noi, doar să ne prindem. Că-I sîntem datori în a ne îndrepta ca oameni între oameni și să-L respectăm. Cumsecade ca Unic Dumnezeu, deci orice necorespunzătoare întîmplare ce ne supără.
  Ori altele mai grave și cutremurătoare ne privesc doar om fi pe fază și să întoacem. Carul vieții tale, pînă atunci nepăsător de bine și omenie și fără EL, înspre cerințele date. Nu o dată repetate aici, de îndreptare ca om firesc demn cumsecade între oameni. Știindu-L cît mai bine și corect Cine E EL cu devărat, respectîndu-L fără tăgadă.
  E o radicală schimbare ce ni-o tot cere EL nouă să fim în stare de ea corect și ferm. Altfel zis să ne lecuim de neputința de a fi oameni cu adevărat dați pe Pămînt, ci normali.

1699.Ne continuăm nelegiuirea în fața SA

   Simțim în viață amenințarea, neplăcerea, apăsarea, teama și totuși nu ne pasă. Cînd sîntem de față la arătarea suferinței în preajmă, tot nu ne prea pasă. Ne prinde pregătiți cam pe toți, vaccinați de amenințarea părăsirii și a greutăților. Le întrezărim și nu ne învățăm minte defel, ci continuăm cu nepăsare nedreptatea.
    Și nici nu le numim, părăsiri și pedepse, nu le percepem așa, ci ca ceva firesc, omenește și nu-i. În loc să ne dezmeticim la realitatea SA și a noastră în raport cu EL. Ne continuăm și asta-i grav și EL tot strînge șurubul, ne continuăm nelegiuirea în fața SA și a celorlanți. Pînă cănd?
    Oricum nu ne va slăbi, că are un scop ce noi nu-l mai știm, c-am pierdut legătura ce EL. De asta ne și tot atenționează și părăsește cu pedepse, doar, doar ne vom pricepe a-L afla și îndreptați. Ne iluzionăm și ne tot îndepărtăm de calea LUI și a dezmeticirii ce ne-o pretinde. Cu tot cortegiul de nevoi ce ni-L așterne înainte să ne îndreptăm, dar nu-i chip încă.
    Și să știm că-n orice îndeletnicire avem, contează nu meseria ce-o înfăptuim ci omul înainte de toate. Degeaba ești titrat și recunoscut erudit în domeniu afirmării profesionale. De nu te numești în primul rînd om adevărat. Și să fii recunoscut și ca atare între semenii tăi.
    Iar revin la ceea ce EL ne tot transmite de cînd lumea și Pămîntul, să fim cum trebuie. Că nu ne slăbește defel, din presiunea ce-o face asupra nostră, în istorie cu destule exemple. Cînd tot așa ca și acuma, nedrepți și fără EL, sufeream diverse aspre corecții. Fiind părăsiți, sătul să ne tot dea semne să ne revenim la ceea ce EL dorește de la noi și degeaba.