4307..Oarecum știute.

  Sîntem cam inconștienți de noi, cine sîntem pe Pămînt și de ce? și mai ales despre EL și legătura cu noi, indestructibilă, orice am face ne rabdă și ne dă speranțe. De mai bine, doar să-L știm cumsecade și să ne purtăm omenește, cum ni-i datul prin lume cît sîntem, demonstrînd omenie și bine între noi toți, în  natură și cu EL. Nu-i lucru ușor dar nici greu, ne vrea acătării, oarecum neștiută încă cum trebuie legătura firească cu EL și-ntre noi și natură, din varii motive ce le vom desluși.
  Mai bine cînd va fi vremea aceea de dezmeticire generală în lumea noastră încă înstrăinată pe coclaurile neputințelor fără de EL și EL îndepărtat ne vrea îndreptați. E de muncă și potolirea convenită de EL cu noi încă din vechime și nici pînă azi reușită pe de-a-ntregul niciodată, ci frînturi și delăsări cît lumea, de nu mai știm mai nimica. Corect, ci însăilări mincinoase cît încape-s azi încă prim lumea fudule cu fundul gol și fără de cap și normal e vai de mama nostră de nevolnici, că nu ne iartă.
  Pînă nu ne vom demonstra obîrșia de oameni dați a-I fi de ai LUI și noi în alte trăiri conviețuind conform cerințelor SALE și de noi oarecum știute, dar încă ne urmate corect.

4194..Nu acei.

  Și ale naturii cît de cît vietăți și nu numai să le vedem cum trebuie mai omenește tratîndu-le. Nu alandala și bătîndu-ne joc de alocarea lor pe lîngă noi, de loc întîmplătoare, ci să le mai îngrijim. Cumva mai acătării în limitele măcar a bunului-simț așa de dat lumii cît mai bine și ne văzut corect încă. Ne respectat și cu urmări negîndite care ne pasc tare neplăcute cînd se coace vremea.
  De nu sîntem cu capul pe umeri mai deloc, înlemniți în neputințe cu duiumul ne la locul lor, revenirea-i grea. Dar trebuie înfăptuit ce trebuie și cît mai bine gîndit ținînd cont de EL cum trebuie măcar, de nu și mulțumit cumsecade. Că nu-I degeaba Acolo SUS și ne cată de calea dată și să ne revenim respectîndu-L măcar cum e în legătură cu mediul înconjurător.
  În respect și bună înțelegere, că slavă Domnului acuma sîntem alții nu acei de acum cîteva milenii.

3794...Dar înțelese perfect cu EL

  Ne îmbie ca o adunătură de nemernici, lumea, societatea, apropiații. De nu știm ce vrem, cu adevărat demn omenește ceea ce simțim corect, cumsecade. Să ne menținem ferm și clar pe tărîmul bunului simț, al dreptății ne stricate. De tărășeniile nevolnicilor SĂI și ai noștri, ce ne conduc vrînd ne vrînd. Spre nicăieri, spre perzanie, de nu ne menținem capul pe umeri.
  Și-l ținem subsuoară, nedemn și nelegiuiți, urmînd cărarea întortochiată a fărădelegii. Ce sigur ne va înrăutăți viața nouă și alor noștri, ratîndu-ne existența mereu. Cît om mai dăinui pe Pămînt, în încercările CER-ului de a ne aduce unde trebuie. Și noi tot pe alăturea de puntea salvării, prin mlaștina împuțită a neroziei. Înrăiți și fără Dumnezeu, ci-n cîrdășie și neputința de a fi oamenii dați
  De cînd lumea pe Pămînt, doar om pricepe o dată menirea cu adevărat proiectată și nouă. Nu numai naturii, simpliste dar înțele perfect cu EL, nu ca noi încă turbații.

3533.Ieftini la nelegiuiri și neîntrecuți în basme urmate

  Da în fața LUI, cînd îL simț că nu-L înțelegi, tu nepriceputul te învrednicești omenește. Cît ni-i dat și te cureți oarecum chezășuindu-ți viața, de EL depindem, noi nu-L știm. Aproximăm cît de cît cum putem mai acătării pînă ne va veni rîndul la priceperea SA. Cînd va catadicsi cu cale că merităm, că-i vremea înlesnirilor trebuincioase.
  Într-o conlucrare ce încă n-o dibuim, e prea SUS EL și noi prea jos și mai jos ne tot comportăm. Aflări au mai străbătut anemice și filtrate de neputințe și cîte necunoașteri și nereguli LUI și nouă. Între oamenii ce sîntem și calea dată n-o aflăm, cît e prin lume, că e și e trebuincioasă. Doar să ne găsim cu cale a o folosi cum e și noi dîndu-ne cu ea, că EL ne ajută, încă nu prea cum am vrea.
  Ni-i ascuns vederii și scump nouă așa ieftini la nelegiuiri și neîntrecuți în basme urmate, ce nu-L știu pe EL Adevăratul.

3444.Ascuns și azi de ne găsit pe față, ci doar minciuna poponeț

   Toleranță, dreptul fiecăruia de a fi cum vrea, să facă ce vrea, în limitele bunului-simț. Omenește totuși să ne comportăm unii cu alții, chiar și nebunii ce-l privesc. De vrea să se ducă naibii, n-are decît, e cheful său fiecare-i responsabil de el și-n fața SA. Aici e aici, cam greu cu astă treabă, că nu-L știm, cu toate că fiecare îL știe altfel.
  Și-I greșim, dar sigur ne putem și singuri socoti cu EL, de-L urmăm ori ba. De avem ori nu necazuri, de orice fel, condiția e să te împlinești tu și ai tăi cu toții. Simțind aceasta din plin mulțumirea de a fi om cu adevărat, responsabil, demn. Și-n fața SA ne întîmpinînd greutăți defel, ci o viață bună, plăcută de care te bucuri. În desfășurarea ei cumsecade, adevărată nu mințită, aici e aici.
  Că nu știm să deosebim minciuna de adevăr, că-i mai credibilă minciuna fețită fest. Și-i grav că-i în cazul SĂU cu noi, ascuns și azi de ne găsit pe față, ci doar minciuna poponeț.

3160.Onorabil ar fi să ne fie toți apropiați, dar e încă de învățat aceasta în timp și spațiu

  Și din afecțiune omenește ne dedicăm frumosului, înfrumusețării vieții noastre, unii mai aplecați lor și a celorlalți. De obicei mai apropiați, nu ni se pare că ne rupem de preocupările normale, zilnice, ci din contra, e firesc. Dar e greu să îmbinăm din lipsa învățării de mici a moralei și binelui în general. Să legăm frumosul de celelalte nevoi trebuincioase drept și omenește simțite, dar uitate.
  Din varii motive mai tare-i interesul, bată-l vina, decît îndreptarea. Îmbunătățirea noastră cum trebuie între oameni, oricare ar fi și-n fața SA. Și intrăm vrem nu vrem sub incidența încălcării învățăturilor SALE încă date nouă. Din vechime și nerespectate cum ar trebui, că așa ne-o lăsat și EL să fim o vreme. Și nu de mult s-o cam apropiat vremea înștiințărilor și altora pe măsura programului CER-esc.
  Onorabil ar fi să ne fie toți apropiați, dar e încă de învățat aceasta în timp și spațiu.

3105.Îndelungată păsuire oarecum, îndurată și de EL, dar e timpul pornirii dezmeticirii

  Cu tot avîntul cunoașterii pe plan mondial, cam în orice domenii omenește cum putem. Limitați, fără EL și în nedreptatea lumii actuale, nu putem relaționa cu EL. Deoarece cei mai destoinici dintre noi, ce-s în față propulsați, în fața SA nu-s corespunzători. Nu fac nici cît o ceapă degerată, de nu-s cum trebuie între oameni și să-L știe cu respectul cuvenit.
  E bai mare, din așa dilemă degrabă nu vom ieși, de nu vom consimți că Spiritul. Conduce totul și nu rațiunea și cîte alte închipuiri deșarte, nouă și-n legătură cu EL și noi. Implicînd o cunoaștere schimbată cum trebuie de acum înainte, nu deodată, Dar de luat serios în calcul, dezbătută ferm și clar, fără alte tărășenii nedrepte LUI și nouă. Fiind porniți nu pe greșite căi, ci cu dreptatea SA mereu în față viețuind.
  Modificîndu-ne integral și radical conduita față de existență, cum ne cum, asta e. Așa-i normal și să ne venim în fire, că-i greu după așa noian de minciuni și fărădelege. Îndelungată păsuire oarecum, îndurată și de EL, dar e timpul pornirii dezmeticirii.

1699.Ne continuăm nelegiuirea în fața SA

   Simțim în viață amenințarea, neplăcerea, apăsarea, teama și totuși nu ne pasă. Cînd sîntem de față la arătarea suferinței în preajmă, tot nu ne prea pasă. Ne prinde pregătiți cam pe toți, vaccinați de amenințarea părăsirii și a greutăților. Le întrezărim și nu ne învățăm minte defel, ci continuăm cu nepăsare nedreptatea.
    Și nici nu le numim, părăsiri și pedepse, nu le percepem așa, ci ca ceva firesc, omenește și nu-i. În loc să ne dezmeticim la realitatea SA și a noastră în raport cu EL. Ne continuăm și asta-i grav și EL tot strînge șurubul, ne continuăm nelegiuirea în fața SA și a celorlanți. Pînă cănd?
    Oricum nu ne va slăbi, că are un scop ce noi nu-l mai știm, c-am pierdut legătura ce EL. De asta ne și tot atenționează și părăsește cu pedepse, doar, doar ne vom pricepe a-L afla și îndreptați. Ne iluzionăm și ne tot îndepărtăm de calea LUI și a dezmeticirii ce ne-o pretinde. Cu tot cortegiul de nevoi ce ni-L așterne înainte să ne îndreptăm, dar nu-i chip încă.
    Și să știm că-n orice îndeletnicire avem, contează nu meseria ce-o înfăptuim ci omul înainte de toate. Degeaba ești titrat și recunoscut erudit în domeniu afirmării profesionale. De nu te numești în primul rînd om adevărat. Și să fii recunoscut și ca atare între semenii tăi.
    Iar revin la ceea ce EL ne tot transmite de cînd lumea și Pămîntul, să fim cum trebuie. Că nu ne slăbește defel, din presiunea ce-o face asupra nostră, în istorie cu destule exemple. Cînd tot așa ca și acuma, nedrepți și fără EL, sufeream diverse aspre corecții. Fiind părăsiți, sătul să ne tot dea semne să ne revenim la ceea ce EL dorește de la noi și degeaba.

1600.Cu toate că EL știe foarte bine totul

  Elementele binelui pot ajuta la compuneri constructive, răul doar la distrugeri. Să ne informăm bine și despre rău și despre bine și să le știm ce și cum e fiecare. Doar atît și răul să-l evită cît trăim a-l înfăptui iar de bine mereu cît vom fi în viață. Și să nu dăm vina pe închipuiri mincinoase ci să ne asumăm nedreptățile ce le facem.
   Căutînd să ne îndreptăm, cumsecade, omenește cînd putem. Și de nu să-L informăm, cu toate că EL știe foarte bine totul, să ne facem datoria mereu față de EL și-n fața SA să căutăm să fim corecți. Îndreptîndu-ne între oameni, ca să ne fie nouă bine cît vom exista și să-L știm corect.
   Lipsindu-ne valorile umane, ale binelui, bunului-simț și a utilului frumos tuturora. Nu putem pretinde că alcătuim o societate umană, că nu-i posibil, nu se încheagă. Lipsa valorilor omenești firești, destramă orice alcătuire între oameni într-o societate corectă, în adevăratul sens al cuvîntului.
   E greu dar se poate unii să fie dintr-o bucată, integri, corecți pînă în pînzele albe. Cu aceștia EL dorește să fie și apropiat, și chiar de nu-L știu, le dă o viață corespunzătoare.  Iar de-L știu și conlucrează bine au și mai bine ei și familia lor. EL ne fiind al întîmplării existente, ci-i totul bine calculat în timp și spațiu. Și de regulă nu ne pricepem dar simțim în timp, că nimic nu-i întîmplător.
  Viața ni-i dată s-o trăim în anumiți parametri bine stabiliți de SUS în timp evoluînd. Cum ni se cere și astfel să fim moralizați cu simțul dreptății și adevărului întipărit și știindu-L. Dar sub influiețe nefaste, nedrepte, ce ne atrag, ca un magnet, fără preocupări părintești corecte. Iresponsabile în timpul copilăriei și tinereții, înstrăinîndu-ne de menirea și firea dată.
  Ajungînd să uităm de bine, frumos și util, ci doar de rele și urîte fapte. Devenind imorali, animalizați, egoiști, nedrepți în toate cele, îndepărtîndu-ne de ceea ce EL ne înfiripase din facere. Și îndepărtîndu-ne și de EL, închipuindu-ne alte năzbîtii potrivnice LUI. Viața n-o putem pricepe rațional, e o flacără ce o trăim de sîntem cum trebuie, de nu e foarte fragilă.