1600.Cu toate că EL știe foarte bine totul

  Elementele binelui pot ajuta la compuneri constructive, răul doar la distrugeri. Să ne informăm bine și despre rău și despre bine și să le știm ce și cum e fiecare. Doar atît și răul să-l evită cît trăim a-l înfăptui iar de bine mereu cît vom fi în viață. Și să nu dăm vina pe închipuiri mincinoase ci să ne asumăm nedreptățile ce le facem.
   Căutînd să ne îndreptăm, cumsecade, omenește cînd putem. Și de nu să-L informăm, cu toate că EL știe foarte bine totul, să ne facem datoria mereu față de EL și-n fața SA să căutăm să fim corecți. Îndreptîndu-ne între oameni, ca să ne fie nouă bine cît vom exista și să-L știm corect.
   Lipsindu-ne valorile umane, ale binelui, bunului-simț și a utilului frumos tuturora. Nu putem pretinde că alcătuim o societate umană, că nu-i posibil, nu se încheagă. Lipsa valorilor omenești firești, destramă orice alcătuire între oameni într-o societate corectă, în adevăratul sens al cuvîntului.
   E greu dar se poate unii să fie dintr-o bucată, integri, corecți pînă în pînzele albe. Cu aceștia EL dorește să fie și apropiat, și chiar de nu-L știu, le dă o viață corespunzătoare.  Iar de-L știu și conlucrează bine au și mai bine ei și familia lor. EL ne fiind al întîmplării existente, ci-i totul bine calculat în timp și spațiu. Și de regulă nu ne pricepem dar simțim în timp, că nimic nu-i întîmplător.
  Viața ni-i dată s-o trăim în anumiți parametri bine stabiliți de SUS în timp evoluînd. Cum ni se cere și astfel să fim moralizați cu simțul dreptății și adevărului întipărit și știindu-L. Dar sub influiețe nefaste, nedrepte, ce ne atrag, ca un magnet, fără preocupări părintești corecte. Iresponsabile în timpul copilăriei și tinereții, înstrăinîndu-ne de menirea și firea dată.
  Ajungînd să uităm de bine, frumos și util, ci doar de rele și urîte fapte. Devenind imorali, animalizați, egoiști, nedrepți în toate cele, îndepărtîndu-ne de ceea ce EL ne înfiripase din facere. Și îndepărtîndu-ne și de EL, închipuindu-ne alte năzbîtii potrivnice LUI. Viața n-o putem pricepe rațional, e o flacără ce o trăim de sîntem cum trebuie, de nu e foarte fragilă.

1370.Idei nobile

   Am ajuns azi în lume aşa de sensibili în nedreapta existenţă, încît nu se mai suportă să li se spună de la obraz neobrăzaţior, ce lichele-s. Nici de doi bai idei nobile în cap, ci doar căpătuiala şi-o exitenţă nedreaptă. Nici vorbă de morală şi măcar să-L ştie cît de cît corect. E lumea  lui mă dore-n cot de toţi inclusiv de ei însăşi, aşa de detaşaţi sîmt de firescul normal, îndreptaţi, măcar cît de cît civilizaţi nu se dovedesc.
   Aşa de tare-s părăsiţi, simţindu-se fără apărare şi constată că nu le ajută nimic, dar nu pot apela la TINE, că nu TE ştiu deloc. Îs tot minţiţi şi ţin la minciuna gogonată şi plătesc la greu nedreptatea ce-o înfăptuiesc cu sîrg.
În existenţă omul şi-o închipuit că poate încălca porunca Divină prin legi strîmbe, lovind şi-n natura Pămîntului. Ş-o plătit şi plăteşte şi nu se cuminţeşte deloc încă. Natura nu-l iartă şi-l snopeşte, cînd îi pică la îndemînă, doar se va cuminţi măcar în privinţa ei?
   Nu cu răbdare trebuie să ne înarmăm în contra nedreptăţii lumii, imorale şi fără EL. Ci cu voinţă şi tărie de a lupta măcar tu să poţi rezista şi familia ta, pînă la o adică, de EL ştiută. Cu EL alăturea nu-i greu, dar e de lucru în ceea ce încă nu se ştie cum E EL şi ce-i de făcut. Înspre cum trebuie corect să fim, pentru a nu-L supăra acum se pare, la spartul tîrgului.
    Şi să ne obişnuim odată pentru totdeuna să nu mai dăm vina pe închipuiri mincinoase, ale unei religii greşite. Ci să ştim că-n lume e răul şi urîtul dat în folosinţă mai abitir ca binele. Şi de asta oamenii înrăiţi şi urîţîţi de nedreptatea încorporată în ei, îs de ne recunoscut. Dar nu-s alte năzăriri false ci ei însăşi nedrepţi şi înstrăinaţi de bun-simţ şi bine, şi pe deasupra şi fără habar de EL cu adevărat. Nu vă mai adresaţi unii altora acuzaţii nedrepte ci fiţi îngăduitori şi moralizaţi-vă!
    Se consideră că greşeala de aţi bate joc de trupul tău e culme a încălcării condiţiei de om cu gîndire şi spirit Divin. Şi se impune grabnice îndreptări, că oricînd te poate părăsi, se zice, şi te încalţă nevoile pe tine şi ai tăi.
    În viaţă trebuie să fim educaţi de cei responsabili de noi, în morală şi să-L ştim fără rabat, de nu. Atei şi moralizaţi s-o ducem viaţa, că-i la limita suportabilităţii SALE în timpul ce-i nedrept şi străin de EL.