2983.Spiritul conduce oriunde cu gîndire răzbătătoare

  Nici două idei nobile, curate, demne de omenirea ce-o formăm, nu sîntem în stare să avem. Să le urmăm, căznindu-ne dacă altfel nu-i cu putință, ne căzînd în nemernicia, ce se-ntinde azi. Ajungînd trupuri fără gîndire și spirit adevărat, responsabil, ci adormiți, purtați . Într-o trăire străină de felul cum trebuia să ajungem acuma, știindu-L corect și omenoși cu adevăratul bine.
  Între noi toți oamenii, fără deosebire, va mai trece vreme, dar spre asta ne îndreptăm. Vrem nu vrem în continuare, urmînd calea dată de CER și încă neștiută în așa nedreaptă lume. Fără EL și înstrăinați de bine și omenescul firii date omului din facere. Cu spirit al dreptății, bunului-simț și la binelui de vorbit și înfăptuit mereu cît trăim.
  Materialitatea în toate formele ei ne preocupă, uitînd datoria cu care am fost dați. Că spiritul conduce oriunde și-n CER și pe Pămînt cu gîndire răzbătătoare peste toate cele. Nevoi și griji învingător de-L știm și ne îmbunătățim vom fi.

1370.Idei nobile

   Am ajuns azi în lume aşa de sensibili în nedreapta existenţă, încît nu se mai suportă să li se spună de la obraz neobrăzaţior, ce lichele-s. Nici de doi bai idei nobile în cap, ci doar căpătuiala şi-o exitenţă nedreaptă. Nici vorbă de morală şi măcar să-L ştie cît de cît corect. E lumea  lui mă dore-n cot de toţi inclusiv de ei însăşi, aşa de detaşaţi sîmt de firescul normal, îndreptaţi, măcar cît de cît civilizaţi nu se dovedesc.
   Aşa de tare-s părăsiţi, simţindu-se fără apărare şi constată că nu le ajută nimic, dar nu pot apela la TINE, că nu TE ştiu deloc. Îs tot minţiţi şi ţin la minciuna gogonată şi plătesc la greu nedreptatea ce-o înfăptuiesc cu sîrg.
În existenţă omul şi-o închipuit că poate încălca porunca Divină prin legi strîmbe, lovind şi-n natura Pămîntului. Ş-o plătit şi plăteşte şi nu se cuminţeşte deloc încă. Natura nu-l iartă şi-l snopeşte, cînd îi pică la îndemînă, doar se va cuminţi măcar în privinţa ei?
   Nu cu răbdare trebuie să ne înarmăm în contra nedreptăţii lumii, imorale şi fără EL. Ci cu voinţă şi tărie de a lupta măcar tu să poţi rezista şi familia ta, pînă la o adică, de EL ştiută. Cu EL alăturea nu-i greu, dar e de lucru în ceea ce încă nu se ştie cum E EL şi ce-i de făcut. Înspre cum trebuie corect să fim, pentru a nu-L supăra acum se pare, la spartul tîrgului.
    Şi să ne obişnuim odată pentru totdeuna să nu mai dăm vina pe închipuiri mincinoase, ale unei religii greşite. Ci să ştim că-n lume e răul şi urîtul dat în folosinţă mai abitir ca binele. Şi de asta oamenii înrăiţi şi urîţîţi de nedreptatea încorporată în ei, îs de ne recunoscut. Dar nu-s alte năzăriri false ci ei însăşi nedrepţi şi înstrăinaţi de bun-simţ şi bine, şi pe deasupra şi fără habar de EL cu adevărat. Nu vă mai adresaţi unii altora acuzaţii nedrepte ci fiţi îngăduitori şi moralizaţi-vă!
    Se consideră că greşeala de aţi bate joc de trupul tău e culme a încălcării condiţiei de om cu gîndire şi spirit Divin. Şi se impune grabnice îndreptări, că oricînd te poate părăsi, se zice, şi te încalţă nevoile pe tine şi ai tăi.
    În viaţă trebuie să fim educaţi de cei responsabili de noi, în morală şi să-L ştim fără rabat, de nu. Atei şi moralizaţi s-o ducem viaţa, că-i la limita suportabilităţii SALE în timpul ce-i nedrept şi străin de EL.

1353.Idei nobile

   Şi-n viaţa de zi cu zi ne dorim să trăim aventuros, neprevăzutul să ne fie tovarăş, dar nu-i aşa. Ci firescul ne ia în primire şi-o ducem într-o existenţă poate plictisitoare, cu toate că nu-i normal. E de învins dorinţe ce ne depăşesc posibilităţile unei vieţi corecte, dar fără prea multe bucuri, în afara celei de a trăi. Cînd găsim în orice existenţă cît de obişnuită bucurii şi mulţumiri, e bine şi util să-L căutăm şi pe EL, ne aşteaptă.
   Uni-ş doresc cunoaşteri ce-n lume-s create de oameni deosebiţi, obiecte de artă, ori cîte descoperiri arhiologice ce ne încîntă a le şti. Şi natura atît de darnică în minuni peste tot în lume, ce ne doreşte bun venit, doar cum trebuie să fim. Dar nu toţi înţeleg aceste eforturi înspre o realitate rară şi deosebită ci-ş doresc mai mărunte existenţe legate de mai fireşti trăiri simple. Fiecare cu lungimea undei sale receptoare. Să punem mai în faţă ca cerinţă, a crezului fiecăruia, ce ne uneşte nu ce ne desparte.
   Exagerările cînd au la bază idei nobile şi păstrînd izvorul binelui şi utilului încă-n trăsături nu-s întru totul greşite şi defăimătoare. Nu toate idealurile sînt carachioase, ci poate într-o lume prea nedreaptă, de regulă-s de urmat de fapte bine gîndite. Inteligenţa se cuvine să fie discretă şi-n creaţiile deosebite, merge mînă-n mînă cu bunătatea. Permanetizată mereu oboseşte, ci mai degrabă ascunsă-n detalii ce aflîndu-le te inviorează.
   Unii mari realizatori cu înfăptuiri pe măsură, în viaţa de zi cu zi erau nu discreţi ci năvalnici cu-n clocot interior potrivit cu măreţia lor expusă-n fapte. Erau nu gingaşi şi nici rafinaţi ci categorici şi neliniştiţi, mîncau foc şi nu te puteai pune cu ei, decît de erai ca ei, măreţi în fapte şi gîndire. Monştri sacri.
   Harul îi selectiv, se zice, nici nu are cum fi altfel, e de la EL şi aşa-i. Selecţia n-o pricepem, e ascunsă ştirii noastre. Numai SUS există cartea vieţii tuturora viilor de pe Pămîntul SĂU. Sigur şi-n timp demonstrat, cei cu sprijin Divin nu au putut fi constrînşi ca orice nedrept în centre de detenţie. Ei fiind moralizaţi, cu respect către Divinitate şi fără greşeală între oameni, că EL e cel mai aspru şi drept, ce nu există între oameni. Deci abuzurile contra acelora aleşi, nu şi-au atins scopul, ci doar au demonstrat neputinţa nedrepţilor în faţa SA.