3836...Nevoită încă corect

  Nu că nu au importanță descoperirile pămîntești, au, ne îndreptățesc mai mult. Spre a-I mulțumi, că-s cu acordul SĂU în înfăptuiri demne, din ce în ce mai aproape. De o aflare a căii de urmat în condiții încă ne știute, deoarece sîntem fără EL. Nedemni oameni înrăiți în stricate înfundături, intoleranța și răutatea ne dau măsura.
  Ne putințelor de a fi oamenii preconizați SUS și așa nedrepți încă ne dovedim. Între noi spre nemulțumirea SA, ce încă ne tot așteptă să ne revenim oameni. Nu muhaielele ce tot demonstrăm că neputința ni-i lege, nerușinarea și răutatea. De asta și avem parte de părăsire, necazuri și moarte devreme, nemulțumiți plecînd. De pe aicea fără vreun folos de Doamne ajută, ci nedumeriți.
  Din vina noastră prea înstrăinați de cale SA cu noi împreună, nevoită încă corect.

3230.Dacă ești liber, lucru curios, nu mai greșești, te saturi de nedreptăți, ce nu erai sili a le face, dai din ce primești

  Ne desăvîrșim să zicem în realizări deosebite, demne, chiar excepționale dar și prin milă expuse. Presărată construcția darnică în căutări nemulțumite ce-și află liniștea mult dorită. Împlinirea și astfel te și mai ridici în societate și nu-i de ici de colo, ci pe merit. Angajîndu-ne conform cerințelor vremii, chiar de-i dificil, e de dorit ca să mai fii știut.
  Dacă ești liber, lucru curios, nu mai greșești, te saturi de nedreptăți, ce nu erai sili a le face. Dar așa făceai, nu știi de ce, dar așa simțeai să fii, neputincios în bine, ci înrăit. Acuma slobozenia, libertatea te-o vindecat de rele, vaccinul urîtelor și relelor. E să fim liberi, dezlegați de cîte și mai cîte constrîngeri omenești resimțite.
  Parcă ne obligă să ne căznim a fi nedemni de oamenii ce mereu trebuie să dăm dovadă că sîntem. Cu adevărat între noi toți, știindu-L deasupra Atotștiutorul nostru, ce ne veghează să nu-I greșim. Ci darnici și mărinimoși ca și noi îmbunătățiții.

2983.Spiritul conduce oriunde cu gîndire răzbătătoare

  Nici două idei nobile, curate, demne de omenirea ce-o formăm, nu sîntem în stare să avem. Să le urmăm, căznindu-ne dacă altfel nu-i cu putință, ne căzînd în nemernicia, ce se-ntinde azi. Ajungînd trupuri fără gîndire și spirit adevărat, responsabil, ci adormiți, purtați . Într-o trăire străină de felul cum trebuia să ajungem acuma, știindu-L corect și omenoși cu adevăratul bine.
  Între noi toți oamenii, fără deosebire, va mai trece vreme, dar spre asta ne îndreptăm. Vrem nu vrem în continuare, urmînd calea dată de CER și încă neștiută în așa nedreaptă lume. Fără EL și înstrăinați de bine și omenescul firii date omului din facere. Cu spirit al dreptății, bunului-simț și la binelui de vorbit și înfăptuit mereu cît trăim.
  Materialitatea în toate formele ei ne preocupă, uitînd datoria cu care am fost dați. Că spiritul conduce oriunde și-n CER și pe Pămînt cu gîndire răzbătătoare peste toate cele. Nevoi și griji învingător de-L știm și ne îmbunătățim vom fi.

2779.Aflînd binele de timpuriu e totuși mai greu

  Că-n copilărie și-n tinerețea timpurie se pun bazele bune, demne ale omului. Că-s destule piedici ulterioare, ce te pot înstrîmba definitiv, da-i adevărat. Dar aflînd binele de timpuriu e totuși mai greu, urîtului să te stăpîneacă și cu-n pic de atenție. Și îndrumare te poți menține mereu treaz de nepăsarea lumii în derivă rea. Complăcîndu-te unei alte vieții în aflare corectă și cu EL definitiv scăpat.
  Ceea ce-i un cîștig enorm și de păstrat cumsecade să-I fim, nepărăsiți, ci-n cale bună. Ocrotiți de EL și ocolit de nevoi, conviețuind în lume neștiuți o vreme. Pînă ne va înștiința că-i cale liberă aflării SALE corecte pentru toți. Fără discriminare, ci cu îndrumare la drumul mare, știind fiecare că-I un Dumnezeu Unic. Și Indivizibil, fără fii de prin lumea oamenilor vreodată, ci doar din CER-uri.
  Și atîta amar de vreme uitat și discreditat, de nedreptatea LUI și a nostră. Încet și sigur pe cale de dispariție și însănătoșire a lumii oamenilor cum trebuie definitiv. Cu EL alăturea și irevocabil ne vom schimba dezvoltării programate în CER.

2771.Fiind tolerată prostia, nedreptatea și relele

  Să ne vedem de ale noastre treburi demne și cu bun-simț întruna. Cu binele între oameni și de nu se poate, fiind tolerată prostia, nedreptatea și relele. Să ne retragem din așa tărășenii, să nu colaborăm, nu speriați și delăsători. Ci demni să ne înstrăinăm pe față de așa potlogării, croindu-ne cale dreaptă cum putem, pe unde putem. Că de asta azi la noi pleacă lumea, ca smintită, cu toate necazurile grămadă.
 Nu se uită-ndărăt sătulă de prostia îndărătnică și profitoare de pe la noi. Ioc dreptate, ci numai spurcăciunea de ignorare a bunului-simț și a bunătății. Înlocuită cu netrebnicia, minciuna din fața LUI și pînă la ultimul om, mereu de multă vreme. Și să nu-i superi cumva, Doamne ferește pe potlogari, că-s supărăcioși cînd nu le cați în coarne.
  Vai de așa societate în derivă rea și hîdă, cumplit de urîtă și fudulă de prostia ei. Lucru de mirare, că de regulă oamenii cumpătați și adevărați își dau lesne seama. Cînd greșesc și-și trag pe seamă, îndreptîndu-se, rușinați de așa nereguli poate din viteză. Căutînd singuri să nu se mai repete nelegiuirea.

2605.Ignorîndu-și viața dar Divin, plătesc de vor

  Sînt hotărîri ce par demne în lumescul sub pedeapsa SA. Încălcîndu-I morala cerută între oameni și necunoscîndu-L cum trebuia atunci. Avîntați cu capul înainte ignorîndu-și viața dar Divin, plătesc de vor cu capul. Și de-abia atunci îI greșesc ignorîndu-I darul și îndrumarea de a  avea grijă de viața ta. Păstrînd-o curată, demnă și cu învățăminte îmbogățînd-o tu și ai tăi, în beneficii folositoare.
  Se zice că toate împrejurările-s potrivnice de nu ai curajul faptelor și vorbelor tale. Și neînfricat învingi, că lumea-i lașă și leneșă, delăsătoare, fără un scop bine definit. Și imoralitatea nu-ți dă girul tăriei de caracter, împlinindu-te moral în fața nedreptății învinsă. Teama de moarte nu-i o formă de curaj, că-L înfrunți pe Dumnezeu.
  EL dînd frica de moarte doar nedrepților să-și caute îndreptarea și de frică. De nu-s conștienți altfel de îndatorirea în fața oamenilor cumsecade și a SA. Că cei ce-s cu EL nu au de ce frică ci sprijin în căutarea căi corecte.

2523.Uneori dînd lecții de seriozitate bărbaților

  Nu doar bărbații dar și femeile is demne și rămîn în istoria oricare ar fi. A artelor și a altor realizări de prestigiu și la noi cam ca la fiecare nație. Uneori dînd lecții de seriozitate bărbaților și chiar de îndrăzneală unde merge. Nu în toate domeniile chiar, dar îs de remarcat și nu de neglijat, unde au dreptate. Că viața e pe făgașe greșite nedrepte și fără EL, cu urmări pe măsură și nu se întrevăd îndreptările.
  Încă se mocnește în neștire, nu-i vremea, ci doar apropouri de mai bine. Dar nu-i ceva serios și de durată ci doar amînări și dezmeticiri incomplete. Fărădelegea nu dă înapoi încă se ține tare și ne nedreptățește cam pe toți în fața SA. Foarte puțini reușind să se lupte, mai mult reținîndu-se și aflîndu-L doar pentru ei. Reușesc să fie demni și corecți cum trebuie în viață, restu-s de izbeliște în așa lume fără EL.
  Doar că EL ne mai lasă la îndemînă minuni să le înfăptuim chiar noi, ulterior mirîndu-ne de existența lor. Și nu le mai considerăm chiar așa minuni, cu toate că prin a lor raritate, îs. Mulți le știu doar din auzite, nu le-au trăit, ca de exemplu prieteniile adevărate dezinteresate. Fidele și cu dăruire demnă și curată, ce mai la deal la vale minuni într-o lume așa nedreaptă, egoistă și înrăită.

2464.Neîncrederea și fărădelegea în cumsecădenie

  Purtîndu-ne cum e nevoie, cum ne cer împrejurările înspre realizări demne de oamenii ce sîntem. Adică să prefacem sărăcia pămîntului în bogăție, în belșug, în frumos și bine. Chiar pîrloaga în roade și flori alese, nedreptatea, ura și răutatea în mărinimie și bună-purtare, cumsecădenie. Neîncrederea și fărădelegea în bucurie și cooperare înspre realizări deosebite.
  Nepăsarea și lenea în destoinicie cu folos implicat, fățărnicia și intoleranța în atenție și flacăra înălțării spre culmi de umanitate neatinse. Toate ne sînt posibile de vrem cu bun-simț și conlucrare spre omenescul din noi. Străduindu-ne să înfăptuim ce ni-i predestinat nouă, doar să vrem schimbînd lumea asta nedreptă încă. În ceva ce poate nici nu visăm, că EL nu de florile mărului se preocupă de noi.
  Fiind și-n alte sfere de ne închipuit pentru noi, totuși din cînd în cînd. Își găsește timp și spațiu pentru a ne îndruma direct cum ne dorește a-L urma ca să ne realizăm cum trebuie.

2084.Și de-o calitate spirituală încă neatinsă

   Da sîntem într-o viață de probă pe Pămînt, că alta ni-i menirea noastră în zonă. Da în zonă, că fiind ceea ce încă nu sîntem, oameni mai altfel cu demersuri demne. Și de o calitate spirituală încă neatinsă, ci doar SUS în proiect, cred.
   Și nu EL ne cere ce ne cere, ci noi LUI, auzi obrăznicie! Și totuși ne rabdă că ne-o răbdat de toate de cînd sîntem, noi jos și EL SUS. Că ne silește plecarea de pe aici grăbindu-ne în neștire, e adevărat. Nu cred că-I frică de noi oarecum, ci mai degrabă-I nemulțumit de noi. Că nu ne desprindem de neputința de a fi nedrepți între noi. Prilej cu care a afla că ne situăm și mai aproape de animalitatea naturii libere.
   Dar care se ghidează după alte reguli, străine total nouă, ceva mai spiritualizați. Și c-o gîndire încă neatinsă în natură, decît Ansamblul, ce nu-l pricepem încă. În relații foarte strînse cu Divinitatea, ceea ce noi nici nu concepem încă, așa nedrepți fiind.

1926.Nu la derută, că nu știm, aproximînd

   Deci cu responsabilitate corectă în fața SA, de cînd vă hotărîți, EL vă va ajuta. În treburi serioase, demne și să știți pe cine invocați, nu la derută, că nu știm. Aproximînd o legătură cu Divinitatea în general că nu ține. Adresați-vă doar LUI, Creatorului nostru, Tatălui Ceresc, Unicul Dumnezeu din CER.
   Că-s create în eter, diverse creaturi divinizate de nedrepții lumii în timp. Ce-și tutelează enoriașii, dar în umbrea SA și tolerați de EL, încă o vreme. Dar înțarcă balaia cît de curînd, că-s în curs schimbări drastice în CER și în legătură. Nu va mai fi posibilă ceea ce-i încă spiritualitatea nedreaptă LUI și nouă.
   Și ce-i ce-o practică să se reorienteze în timp și spațiu cu adevărat cum trebuie. Ei știu și simt cum trebuie de făcut și trebuie și de nu oricînd găsesc cele necesare pe aici. Și de-s altele, oricînd voi căuta să răspund cum e nevoie, doar cu acordul SĂU. Voi căuta să nu-I greșesc defel.

1890.În fiecare se găsește și bine și rău

   Conștiința nu-ți chiar dă pace, ci te solicită în demersuri mai onorabile, demne, umane. Și oamenii nu-s hotărîtor împărțiți între buni răi. În fiecare se găsește și binele și răul, predominanta-i cea care contează și aici și Acolo SUS. Că-i mai ușor răul și mai la îndemînă ascunsului bine, ce se codește să-l facem. Prin vorbe și fapte, e lucru știut, totul ține de educația primită și întreținută. Că de unde nu-i, se zice că, nici Dumnezeu nu cere, aiureli. EL ne cere, dar și trebuie făcut.
   Că nu aveam Baza vieții în societate implementată, cum trebuie, ci superficial. Și cu minciuna se vede că o tragem de păr rău de tot viața și nu ne iese mai nimica. Nedrepți și înstrăinați de bine și util și mai ales fără EL cu adevărat. Hoinărim un timp, după care ne vine nota de plată, că ne părăsește și-i urîtă viața. În devenire, încă ne mai creditează o vreme după care se-ncinge, ne cuprind desnădejdiile.
   Și de nu-i și nu-i pierim fără să știm de ce am făcut umbră Pămîntului?

1845.Că majoritatea idealurilor îs caraghioase azi

   Cînd exagerăm pe baze bune, corecte, demne, înălțătoare, nu-s chiar greșite. Ca orice extremă, ce-și păstrează din pornirile bune utile, esențialul ce le-o înfiripat. Și să nu condamnăm asemenea porniri imediat, ci să vedem părțile bune și frumoase. De se merge pe ele cît mai corect posibil, într-o așa nedreaptă lume. Unde de regulă din start pornirile urîte și rele dăunează tuturora.
   Că majoritatea idealurilor îs caraghioase azi, ni se par depășite de șmecheria hîdă. Și rea a apucăturilor cotidiene ce nu au nimic cu inițierea ființelor ce sîntem. În dreptate și cu bun-simț, porniri ce părinții trebuie să ni le susțină mereu în noi. Ne fiind lăsați deloc să călcăm alăturea, corectitudinea s-o urmăm cît vom fi.
   Croindu-ne o viață bazată pe bunătate și inteligență cît mai echilibrată. Că nu-i ușor, e evident în așa urîțenie și răutate generalizată. Și gîndirea înaltă s-o dosim în noi și cu zgîrcenie să le-o arătăm lumii care nu-i cum trebuie încă. Inteligența să nu-i agreseze cumva pe conaționali, remarcînd-o ei singuri de se poate. Discretă și ca o fată mare greu de găsit și dorită în așa nedreptate totală.
   Că oricît de bine e prezentată, inteligența deranjează, nu contează de-i cu ostentație permanentă și chiar sistematizată. Nu-i interesantă ci obosește, chiar și dorința cea mai cea e trecută uneori.
    Și unii mari oameni ajunși pe culmi de ne atins de contemporani, nu-s mai așa ușor abordabili. Nu că li s-o urcat la cap geniul lor recunoscut, dar împlinirea cere izolare de derizoriu. Limitarea la ceea ce știi să desăvîrșești, nu risipirea în coclaurile vieții nedrepte de regulă.

1686.Necunoașterea SA corectă în lume nu-i avantaj

    Sinceri să fim doar în fața SA, între oameni să predomine educația morală, regula. Deci, ce ție nu-ți place altuia nu face, scurt și cuprinzător, bunul-simț înainte de toate. Să ne căutăm de treabă de  nu avem parteneri în domeniul unei vieți corecte, demne. Căutăm ce căutăm și de nu-i încotro ne mulțumim cu puțin și refugiați în cele singurătăți doar cu EL. Pînă lumea își revine, de nu lupta de te țin balamalele.
    Și EL se poate să te susție mereu un timp de îndreptare, cu încăpăținare și îndîrjire. Fermitate pe poziții de ne învins, cu argumente și tărie adevărată dîrză, de ne clintit. Mai în glumă mai în serios, depinde de împrejurări, dar tot înainte cînd e vremea schimbării de SUS susținută.
    Și-n depărtate zări E cunoscut oarecum, cam nu în mase ci la nivele mai rare. Ale acelor societăți, ce nu-L știu în mulțimi, doar anumiți retrași din strada înghesuită. Cu demersuri înalte îL percep cumva în mijlocul naturii mai ales. I-au legătura cu EL prin intermediari, nu au curajul direct cu EL, li-i frică, ori și EL. Poate îi ține la oarece distanță?!
    De ale lor îndepărtate zări, ce natura o află mai la îndemînă decît Lumea SA. Și se explică necazurile, acelora, mai recente, că EL i-ar dori mai aproape, dar nu-i posibil încă. Natura e privită de mulțimile acelea ca avînd puterea SA, falsuri ce se plătesc. Necunoașterea SA corectă în lume nu-i avantajează pe respectivii întrăinați.
    În cadrul îndreptării cerute de SUS, e și cunoașterea de sine, un pas esențial. E dificilă și e nevoie de liniștire și aplecare asupra însăți, cunoscîndu-te cu răbdare și tenacitate. Aflînd intimitatea ta acunsă în timp, din varii motive nedrepte majoritatea. Ce te-au înstrăinat de EL și îndreptarea cerută, ocupat de nedreptatea distructivă. Ocupația acesta a cunoașterii de sine e îndelugată și te liniștește într-o împăcare necunoscută.