4341..Chiar de ne vrea.

  Da, deocamdată nemijlocit e de luat legătura cu EL, doar cu EL, cum vă taie capul însă numai pe ascuns, că-I încă departe. De ceea ce ne dorește EL să-I fim alăturea, nu se poate în așa religiozitate fără cap și coadă în rîsu-plînsu nelegiuirii. Mai la tot pasul nedrepți, fără bun-simț și bunătate, de adevărul SĂU Unic, nici pomeneală și așa ne-o dorit EL, ca să putem plăti.
  Cu vîrf și îndesat supărarea ce I-am pricinuit prin nesocotirea LUI și a Lumii SALE din vremea cu poporul ales indisciplinat. Da, e o mare problemă că trebuie să-L ascultăm cum ne cîntă, e bai și e de aflat ce și cum trebuie a ne astîmpăra cît mai ponderați și acătării. Între noi, în natură și oriunde cu EL mereu în gînd să ne fie viața viață și masa masă cu familia noastră cu tot.
  Sigur aș vrea și EL de asemenea pe față să-I fim alăturea și de mîine de s-ar putea, dar ne încurcă atîta vreme de îndepărtare de EL. Și nu-L știm mai defel, chiar de ne vrea însă cumsecade să-I fim, din nou cam ca în acea vechime uitată de tot.

3837...Ca o consecință a neascultării

  Nu-i o greșeală să ne aflăm cum trebuie prin lume, chivernisindu-ne treburile. Cît mai bine, cît mai desăvîrșit, dezvoltînd cunoașteri noi în toate ce ne stau la îndemînă. Dar e un mare dar, doar cu EL alăturea, nu așa de capul nostru, că nu ajungem nicăieri bine. Da, merge ca-ntr-un dans al neroziei, un pas înainte doi înapoi, ca pînă acuma.
  În loc de o continuă și benefică acumulare de cunoștințe corecte. Ce ne îmbunătățesc viața conferită de EL în conlucrare mai abitir aflată. Ne mărginită de neputințe și înfrînări ce ni-s obstacole de ne trecut, că nu-L urmăm. O îndeletnicire tare costisitoare și preocupată prostie mereu îndărăt privind. În loc să ne vedem de aflări deosebite fără restanțe și alte trageri înapoi cu frică.
  Frica ni-i inoculată ca o consecință a neascultării SALE, deci să ne îndreptăm cumsecade!

2732.Mulțumiți și-ndestulați de zile

  Doar cu EL în gînd și respectuos sincer în relațiile cu EL, gînduri, întrebări, mulțumiri. Și altele, că-s cu duiumul, în așa secetă de informații despre EL și noi. În așa lume unde reliigile își arogă dreptul de a-L șluji în folosul oamenirii, intermediari. Dar îs niște nedrepți și parveniți netrebnici, falși oameni de omenie măcar. Ci scursurile societății cu fudulă prostie, că nu-L au alăturea ci neputința.
  Îs greu de restabilit relații cordiale și adevărate cu EL și Lumea SA, după nenumărate încercări. Ale CER-ului nereușite în așa nedreptate lumească în floare. Cînd Însuși EL venit, oarecum o vreme nedumerită lumea de pe aici o mai fost cum o mai fost. Oarecum în îndreptare nițel, dar ulterior, s-o pus pe ce știe mai bine, relele și urîtele compotrări între oameni.
  Așa că-I scîrbit de așa omenire și se și vede, părăsiți la tot pasul, tineri ori bătrîni. Nemulțumiți de viață, mereu în necazuri și nevoi, bogați ori săraci, realizați ori nu. De la o vreme de răbdare din partea SA, îs trîntiți de nu se mai văd. Și-s rare de tot cazurile de plecare de pe aici, mulțumiți și-ndestulați de zile.

1756.Să nu încurcăm și nici pe noi alții, expunerea

   Să fim discreți și cînd ni-i milă și ajutăm pe oricine ar fi, nu contează părerile celorlanți ci a noi înșine. Tot așa în singurătate doar cu EL în gînd să fim cînd îL abordăm în orice situații. Doar de nu avem încotro în anumite împrejurări mai deosebite, fiind siliți. Să nu încurcăm și nici pe noi alții, expunerea în astfel de cazuri nu-i benefică încă. Într-o lume nedreaptă și imorală doar.
   Și cele zece porunci din VT îs încă valabile în orice relație ești cu Divinitatea și trebuiesc pe cît posibil de urmat. Și doar de simți că EL îți îngăduie unele derogări, să-I urmezi îngăduința. Doar atunci, că altfel e degeaba străduința. Și închipuirea SA e cunoscută în lume, doar nu-I încă urmat, ci aproximat. Și nedrepți și fără EL cum trebuie, părăsiți în necazuri, ne trecem fără rost.
   Nu e nici un iad în afara felului nedrept în care ne trăim viața pe Pămînt. Nerespectînd dorințele SALE, de îndreptare și să-L știm corect, cu consecințele cunoscute în nevoi. Cînd îi vine vremea fiecăruia, nepricepînd existența și datoria față de CER. Și se mai poate fi acea suferință dincolo, de îndreptare a ce nu s-a făcut cît ai fost viu.
   Frumusețea, realizarea deosebită stă la capătul une-i singure căi, de-o afli, om ești. De nu e încă de muncă și nu-i tîrziu niciodată cît ești viu și poți. Condiția e să deții informația utilă la timp, ca să vezi ce-i de făcut și cum. Că-s numeroase anapoda ce te pierd, neînțelegînd viața defel, ratînd-o.

1686.Necunoașterea SA corectă în lume nu-i avantaj

    Sinceri să fim doar în fața SA, între oameni să predomine educația morală, regula. Deci, ce ție nu-ți place altuia nu face, scurt și cuprinzător, bunul-simț înainte de toate. Să ne căutăm de treabă de  nu avem parteneri în domeniul unei vieți corecte, demne. Căutăm ce căutăm și de nu-i încotro ne mulțumim cu puțin și refugiați în cele singurătăți doar cu EL. Pînă lumea își revine, de nu lupta de te țin balamalele.
    Și EL se poate să te susție mereu un timp de îndreptare, cu încăpăținare și îndîrjire. Fermitate pe poziții de ne învins, cu argumente și tărie adevărată dîrză, de ne clintit. Mai în glumă mai în serios, depinde de împrejurări, dar tot înainte cînd e vremea schimbării de SUS susținută.
    Și-n depărtate zări E cunoscut oarecum, cam nu în mase ci la nivele mai rare. Ale acelor societăți, ce nu-L știu în mulțimi, doar anumiți retrași din strada înghesuită. Cu demersuri înalte îL percep cumva în mijlocul naturii mai ales. I-au legătura cu EL prin intermediari, nu au curajul direct cu EL, li-i frică, ori și EL. Poate îi ține la oarece distanță?!
    De ale lor îndepărtate zări, ce natura o află mai la îndemînă decît Lumea SA. Și se explică necazurile, acelora, mai recente, că EL i-ar dori mai aproape, dar nu-i posibil încă. Natura e privită de mulțimile acelea ca avînd puterea SA, falsuri ce se plătesc. Necunoașterea SA corectă în lume nu-i avantajează pe respectivii întrăinați.
    În cadrul îndreptării cerute de SUS, e și cunoașterea de sine, un pas esențial. E dificilă și e nevoie de liniștire și aplecare asupra însăți, cunoscîndu-te cu răbdare și tenacitate. Aflînd intimitatea ta acunsă în timp, din varii motive nedrepte majoritatea. Ce te-au înstrăinat de EL și îndreptarea cerută, ocupat de nedreptatea distructivă. Ocupația acesta a cunoașterii de sine e îndelugată și te liniștește într-o împăcare necunoscută.

1586.Cu EL alăturea îți afli adevărata valoare

  Se zice de nedrepți că bunul cel mai de preț al omului nu-i viața ci libertatea, aiurea! E credința. Și nu orice fel de credință ci doar în EL, Baza vieții pe Pămîntul SĂU. Toate celelalte îs de prisos și zăbavnice iluzii, ce se plătesc, că EL nu doarme.
   Omul e și bine și rău, și gîndire și irațiune, și lumină și umbră, și conștiință și inconștiință. Omul vrea mult, doar cu EL alăturea îți afli adevărata valoare și limitele. Care în timp cînd vom fi cum trebuie de SUS planificați să fim, acum nici nu putem visa măcar.
   Că acuma ne căznim să nu greșim chiar tare și nu ne iese mai deloc, neputincioși și sub influieșțe nefaste. Ne dăm seama că nu sîntem cum ar trebui și ne ferim într-o orecare măsură, căutînd să ne dregem oarecum. Dar ne avînd Baza, nu putem, ne ține pe loc nedreptatea generalizată în lume.
   Cum mai ziceam, NT e neputincios în fața nedreptății, încă o și susține, și doar VT aplicat ferm mai poate îndrepta ceva. Și pe drept, doar luînd legătura cu EL, cum ne cum, ne aflăm îndreptarea corectă. De reușim e o realizare adevărată.
   Benda vroia omul fără umbră, se zice că nu-i posibil, adică fără greșeală. Imparțial și distant față de lumesc și nedreptate. Se poate de ști să-L găsești și îndreptat să fii cum se vrea, corect.
   Dar e altă discuție și cuprinde ce încă nu se poate pricepe, ne avînd mulți Baza SA. Baza vieții nu-i o opțiune, ci ne trebuie ca să existăm în continuare, așa că nu vă chinuiți a vă împotrivi. Oricum va fi! Și este, dar n-o știți, conștienți nu sînteți de Ea. Că există de cînd lumea și ne ajută în toate cele.
   Poate nu-i chiar corect să fim distanți față de omenire în general, ci să ne implicăm. Nu în măsura care se dorește de alții, ci de tine și ceea ce trebuie să fim. Mai ales că-i greu să împaci toate ale lumii și nici nu poți, ci cît poți și cu răbdare multă. Raportîndu-te mereu la EL, e mai ușor și corect, chiar de-i de ne înțeles