4150...Vremea se apropie.

  Dați a fi într-un fel anumea după timpuri de adaptare și cumințire în anumite cunoașteri amintite ferm de CER oamenilor. Ce azi sînt uitate, amînate, schimbate și cîte și mai cîte modificări ce te năucesc în neadevăruri, minciuni strigătoare la CER. Și totuși nu ne revoltăm, ci ne urmăm nefireasca lumească cale, șchiopătînd prin cîte religii surde și mute la ale LUI legi date odinioară.
  De urmat în litera ei mereu neschimbată, ci doar făcută pe înțelesul zilei trăite și azi și dintotdeauna căutîndu-L cum ne cere. Și atît de greu ne urnim înspre legea dată în dreptate, firesc natural și uman netăgăduit, cum încă se practică neclarificat. Ne afirmîndu-se din varii motive, toate ale neputinței tare și nelegiuirii greu de admis de CER, dar între noi oamenii ce ni se par corecte.
  Și nu-s, dar ne rabdă încă multe și totuși vremea se apropie fermă și fără tăgadă.

3837...Ca o consecință a neascultării

  Nu-i o greșeală să ne aflăm cum trebuie prin lume, chivernisindu-ne treburile. Cît mai bine, cît mai desăvîrșit, dezvoltînd cunoașteri noi în toate ce ne stau la îndemînă. Dar e un mare dar, doar cu EL alăturea, nu așa de capul nostru, că nu ajungem nicăieri bine. Da, merge ca-ntr-un dans al neroziei, un pas înainte doi înapoi, ca pînă acuma.
  În loc de o continuă și benefică acumulare de cunoștințe corecte. Ce ne îmbunătățesc viața conferită de EL în conlucrare mai abitir aflată. Ne mărginită de neputințe și înfrînări ce ni-s obstacole de ne trecut, că nu-L urmăm. O îndeletnicire tare costisitoare și preocupată prostie mereu îndărăt privind. În loc să ne vedem de aflări deosebite fără restanțe și alte trageri înapoi cu frică.
  Frica ni-i inoculată ca o consecință a neascultării SALE, deci să ne îndreptăm cumsecade!