3837...Ca o consecință a neascultării

  Nu-i o greșeală să ne aflăm cum trebuie prin lume, chivernisindu-ne treburile. Cît mai bine, cît mai desăvîrșit, dezvoltînd cunoașteri noi în toate ce ne stau la îndemînă. Dar e un mare dar, doar cu EL alăturea, nu așa de capul nostru, că nu ajungem nicăieri bine. Da, merge ca-ntr-un dans al neroziei, un pas înainte doi înapoi, ca pînă acuma.
  În loc de o continuă și benefică acumulare de cunoștințe corecte. Ce ne îmbunătățesc viața conferită de EL în conlucrare mai abitir aflată. Ne mărginită de neputințe și înfrînări ce ni-s obstacole de ne trecut, că nu-L urmăm. O îndeletnicire tare costisitoare și preocupată prostie mereu îndărăt privind. În loc să ne vedem de aflări deosebite fără restanțe și alte trageri înapoi cu frică.
  Frica ni-i inoculată ca o consecință a neascultării SALE, deci să ne îndreptăm cumsecade!

1933.Condiția e să fim aicea cum trebuie și cu EL

   Treburile noastre terestre, ne sînt necesare, majoritatea, dar făcute cu bun-simț. Nu că ne hotărîm o viață veșnică undeva, că aceasta ni-i dată din creație de EL. Condiția e să fim aici cum trebuie și cu EL, ca ființe responsabile de noi cum ne dorește EL. Că în afara dorinței SALE, nu-și au loc discuțiile, îs de prisos și nedrepte LUI și nouă.
   Sîntem nu călători prin lume, ci implicați în ceea ce trebuie să fim, simțind omenește. Și împlinindu-ne cu adevărat într-o realizare, care încă n-o cunoaștem deloc. Nici vorbă de turiști să fim, că nu ne permite, doar rateuri umane, de nu ne pricepem menirea.
   Nedrepții, unii sînt încercați, să nu-și irosească viața în van, cu anumite credințe colaterale LUI. Ca încet să-și revie la ceea ce trebuie, dar e greu uneori, cu toată munca SA. Și nepricepînd demersul SĂU, ratată-i calea corectă și viața de asemenea.