3715.Libertatea s-o dovedim folositoare în toate cele bune și utile nouă

  Excluzînd vorbele mari dătătoare de speranțe de mai bine, dăm afară din viața noastră. Și pe celelalte ce ne edifică în mai mică măsură, dar necesare la vremea lor. Orice ne dorim și oricum sîntem să nu călcăm în picioare buna creștere, ci echilibrați. Demni și fermi tot afirmîndu-ne ca oameni cu respectul cuvenit LUI și între noi.
  Nici de natură nu-i de uitat, ci luarea ei în calcul cum trebuie, de învățat de nu-i încă dovada clară. Și nu cu binișorul în orice înfăptuim, ci și cu decizii dîrze și de neclintit cînd e timpul. Cu binișorul la copii și acolo unde altă cale nu-i, între maturi cu maturitatea înțelepciunii. Nu cu indulgență între netrebnici și derbedei, ci cu mînă forte și-n sunet de izbîndă bună.
  Dorindu-ne libertatea s-o dovedim folositoare în toate cele bune și utile nouă, lumii în general.

3352.Că-n altă parte nu avem unde ne îndrepta

  Că nu în mod individual ne atenționează la cîte ne sînt necesare, a le cunoaște. Ci și-n societate aflări demne de oamenii ce sîntem dovedindu-ne capabili de omenia dată. Demonstrînd-o mereu între noi și-n fața SA, cunoscîndu-L acătării cu adevărat Cine E. Viața speciei umane în dezvoltarea preconizată cu adevărat demnă și cumsecade între noi toți.
  Că nu pricepem multe și ne nemulțumesc neajunsurile, strigînd indignați la CER. Că-n altă parte nu avem ce ne îndrepta, dar nu-I îndeplinim cerințele date, încă ne abordate corect. De noi oamenii înstrăinați de EL și îndatoririle civilizației ce ne pretindem. Și cîte aflări ce ne uimesc cînd EL ne mai înlesnește cunoașteri trebuincioase de mult tare.
  Nu frivolitățile demersurilor umane cu privire la sistemul solar, despre Divinitate ce face și cu altele ce-L privesc doar pe EL în Lumea LUI, și pe noi deloc. Ci eventuale de-s în legătură cu noi de imediată nevoie, dar nu avem acces ne meritînd.

2650.Cum trebuie să fim și de frică, dacă altă cale nu-i

  EL ne-o zis o dată și ori de cîte ori o socotit de cuviință să ne mai zică, de cele necesare. Nouă ca să-I fim în față cum trebuie, ce-i ce reiau zicerile SALE. Tună și fulgeră doar ne vom regăsi cum trebuie să fim și de frică, dacă altă cale nu-i. Nu mai e cale de negocieri, ci îndreptarea curată adevărată, demnă și fermă.
  Că-i timpul așa necruțător și noi așa în greșeală și mulți, totul devine esențial. Devine viața precipitată, obositoare, oamenii gîfîind de frica neputinței, caută. Ce mai pot a drege cît mai corespunzător, contra-cronometru va deveni traiul. Pe nerăsuflate se va acționa, doar om prinde schimbarea necesară, bună adevărată. Între noi beneficiarii și-n fața SA, cum ne dorește a fi, din ce în ce mai bine.
  Că acel timp va veni cu anunțuri inexorabile, fiecare faptă fiind de mare însemnătate. Teribilă și fermecătoare în contextul schimbărilor de ne imaginat azi. Atunci EL demonstrîndu-ne dragostea de viața noastră și-n general de creația SA. În concordanță cu Lumea LUI, ce azi noi nu merită încă s-o știm. Pînă nu ne vine mintea la loc, cum trebuie.

1933.Condiția e să fim aicea cum trebuie și cu EL

   Treburile noastre terestre, ne sînt necesare, majoritatea, dar făcute cu bun-simț. Nu că ne hotărîm o viață veșnică undeva, că aceasta ni-i dată din creație de EL. Condiția e să fim aici cum trebuie și cu EL, ca ființe responsabile de noi cum ne dorește EL. Că în afara dorinței SALE, nu-și au loc discuțiile, îs de prisos și nedrepte LUI și nouă.
   Sîntem nu călători prin lume, ci implicați în ceea ce trebuie să fim, simțind omenește. Și împlinindu-ne cu adevărat într-o realizare, care încă n-o cunoaștem deloc. Nici vorbă de turiști să fim, că nu ne permite, doar rateuri umane, de nu ne pricepem menirea.
   Nedrepții, unii sînt încercați, să nu-și irosească viața în van, cu anumite credințe colaterale LUI. Ca încet să-și revie la ceea ce trebuie, dar e greu uneori, cu toată munca SA. Și nepricepînd demersul SĂU, ratată-i calea corectă și viața de asemenea.

1910.Unde-i doar victoria de luat în seamă

    Dar viața, o primim și trebuie să ne ocupăm s-o completăm cu de toate cele necesare. Că nu-i simplu și-i nevoie de participare, angajare într-o existență, deloc simplă. Unde-i doar victoria de luat în seamă, înfrîngerile, nu-s admise. Adică să ne realizăm viața mulțumiți de ea, împliniți, cu bine și util nouă și familiei, cel puțin.
   Nu se admit părăsiri și nevoi și suferințe și mai ales un sfîrșit grăbit. Nemulțumit de o viață din care nu ai priceput nimica, nedrept și imoral, deci o nedreaptă viață. Ce nu se pune, ci-i rateu, nu așa ai fost dat pe Pămînt să exiști, aiurit între aiuriți. Ci cu capul pe umeri, responsabil, cu bun-simț între oameni și să-L știi cine-I cu adevărat, măcar.
   Și celelalte experiențe inerente vieții, sînt doar trăiri pe lîngă ceea ce trebuie să fie viața ta. Încă nu se întîmplă așa, știu, dar nici nu se știe defel așa cale de urmat în lume. Lipsind Baza vieții dintre oameni, improvizațiile nedrepte, nu-s admise de SUS.