4407..Nedumeriți încă.

  Se constată și pe plan politico-social că-n contextul lumii de azi la noi în țară-i mai bine oarecum, nu avem partide politice. Și nici mișcări chiar anarhiste-extremiste, intolerante cu celelalte naționalități conlocuitoare ca-n Europa să zicem. Ori aiurea-n lume, și între vecinii noștri e vizibilă intoleranța ca politică de stat, ceea ce nu-i admisibil de te consideri civilizat.
  Făcînd parte din lumea de azi democratizată, liberalizată, conștientizată de binele fiecăruia, măcar teoretic ținuți în frîu de la nelegiuiri. Mai e cale pînă ne vom lecui de-a binelea, educați pe măsură în drept constituțional corect priceput de toată suflarea. Morala binelui, dreptatea și cel mai acătării: Adevărul SĂU pe de-a-ntregul, gol goluț, cum mai nimeni nu-i în stare deocamdată.
  Aflîndu-ne în încurcătură de cînd sîntem, datori vînduți nepriceperii SALE cu noi împreună nedumeriți încă.

4329..Așa acolo să fie.

  Ne-am împrăștiat unii prin lume și nu numai de curînd, ci dintotdeauna, plecînd unde am văzut cu ochii și am crezut că-i mai bine. Da de unde? ca la noi aicea nu-i nicăieri, sîntem acasă și asta contează, chiar de ni-i tare greu mai mereu avînd de furcă. Cu unele și altele și mai ales cu unii netrebnici care odată cumva căpătuiți pe aicea te vor izgonit să le fie lor, mișeilor, bine.
  Ne ținînd cont că așa ne-o dat Domnul să viețuim cît mai sîntem doar pe aceste meleaguri de dor și caznă, așa-i firea noastră. Și nu putem scăpa chiar de ne luăm lumea-n cap, tot una-i și vom afla cu deznădejde departe de aici, ce-i dați așa nu pot fi altcumva. Pozna-i că am cărat vrînd nevrînd cîte și mai cîte, străine de noi și locurile astea, aflîndu-le după vremi pe aici stinghere,
  Stingherind năzuințe de mai bine, util și frumos, cîte sluțenii, nepotriviri cîrpite pe ăst plai dat a fi unic în felul nostru, ca și-n alte părți așa acolo să fie.

3715.Libertatea s-o dovedim folositoare în toate cele bune și utile nouă

  Excluzînd vorbele mari dătătoare de speranțe de mai bine, dăm afară din viața noastră. Și pe celelalte ce ne edifică în mai mică măsură, dar necesare la vremea lor. Orice ne dorim și oricum sîntem să nu călcăm în picioare buna creștere, ci echilibrați. Demni și fermi tot afirmîndu-ne ca oameni cu respectul cuvenit LUI și între noi.
  Nici de natură nu-i de uitat, ci luarea ei în calcul cum trebuie, de învățat de nu-i încă dovada clară. Și nu cu binișorul în orice înfăptuim, ci și cu decizii dîrze și de neclintit cînd e timpul. Cu binișorul la copii și acolo unde altă cale nu-i, între maturi cu maturitatea înțelepciunii. Nu cu indulgență între netrebnici și derbedei, ci cu mînă forte și-n sunet de izbîndă bună.
  Dorindu-ne libertatea s-o dovedim folositoare în toate cele bune și utile nouă, lumii în general.

3469..Ci vrednici de omul ce încă sîntem

  Se zice că mai bine e să ne preocupăm de binele propriu ne avînd grija celorlați. Aiureli de nedrepți învechiți, înrăiți și urîțiți în alte vremi, ce nu se sfiau în nelegiuiri specifice. Să nu pe pese de binele ori răul ce-l fac alții, de dragul interesului propriu, e o pornire nedreaptă. Ce se ajunge azi cum am ajuns de ne recunoscuți ca oameni, ce nu reușim binele defel.
  Chiar de-i împămîntenită răceala în fața nenorocirilor altora, să ne căutăm a ne schimba. În așa fel fiind bucuroși de bucuriile altora și nu pizmași și-n suferință neroadă. Iar în fața necazului oricui să ne dovedim demni de oamenii ce sîntem. Imediat mobilizîndu-ne în aflări pricepute corect, cu fața spre EL și noi înșine. Știind ce-i de făcut și cum în continuare ne șchiopătînd în neștire, ci vrednici de omul ce încă sîntem.

2556.Dintr-o societate anapoda, ne descalifică viața

  Ne întîlnim cu viața și cu viața altora mereu, ne comparăm și concludem. Cum e de făcut mai bine, dar nu ne ajută prea mult, fiind lipsa educației părintești. Și dintr-o societate dezinteresată, anapoda, nedreaptă, ne descalifică ușor viața. Nepricepîndu-ne a fi cum trebuie între noi și-n fața LUI și plătim. Viața ne admite cam orice și doar să nu-i încălcăm moralicește binele între noi.
  Că uneori o perioadă lungă căutăm ceva, și cînd în sfîrșit avem acces, nu știm cum să procedăm. De bine de rău ne descurcăm, dar nu așa trebuie, ci cu migală de a nu ne repezi flămînzi. Să ne săturăm deodată de o dorință ce tot neîmplinită rămîne, nefiind gata copți pentru împlinirea ei. Cum se cuvine, sînt anumite trasee neumblate de om, ce trebuie aflate cum trebuie să fim oameni adevărați, e greu.
  Răutățile și urîțeniile oamenilor au fost din totdeauna, prezente în societățile umane. Numele  acelor nedreptăți păstrîndu-se din vechime cam la fel și azi. Deci la fel de fără Dumnezeu și nedemni de numele om.

2552.Dar nu se bagă de seamă, că-I mai firesc

  Ne tot strofocăm să facem și să dregem, prin lume, nu oricum și totu-i lege. Ce n-o simțim decît cînd sună clopoțelul vieții c-o trecut. Oare nu-i mai bine, dar nu se bagă de seamă, că-I mai firesc să-I fim cocoșați în față-SA. De cît țanțoși nevoie mare azvîrliți în grabă mare în străfunduri de neîmplinite vieți. Ce-i de preferat? Eu zic că să-L știm și urma, mai acătării cumva, să fim poate nu întru totul pe al nostru.
  Că nu-I priește LUI, așa umană viață de cînd e nedreptă LUI și între noi. Ci mai o țîră gîndită mai lejer înfăptuită, nu tot sub stres de necuviință. Și împotrivire fățișă LUI și nouă, nepricepuții de nici o culoare în așa existență neputincioasă.
  Ne place de cumva ne ridicăm nițel din colbul drumului, să fim recunoscuți. Că sîntem ceva mai curăței ca restul plebei și deci adulați, măcar de ochii lumii. Dar pe EL cine-L reconsideră la măcar cunoscuta cît este, valoare de Absolut Dumnezeu? Nimeni, cîțiva în surdina ființei lor lăutrice, să nu strice care cumva, corul robilor din opărita. Nedreptate ce i se închină necuratului strămort.

1781.Un tot dat de SUS, trup, gîndire și spirit, aicea

   Să ne încăpăținăm să participăm la viață, în viață să intrăm cu speranțe de mai bine.  Și chiar să contribuim la construirea binelui între noi mereu, împotrivindu-ne răului și urîtului. Că-i unica ocazie dată de SUS, nouă a ne întîlni în trup material, conștienți și cu-n spirit. Ce-i în formare de noi înșine, ființa materie, gîndire și spirit din Divinitate. Cum alta nu se știe, de mai ne vom mai întîlni vreodată, numai EL știind, cred că greu.
   Că-n lumea morții, care o credem din necunoașterea, nedreaptă de care dăm dovadă încă. Nu e nimeni, e un gol, că nu există, ci doar în închipuiri nedrepte. Acolo nimic nu stă, ci-i o continuă trecere de spre undeva, ce nu știm. E un traseu ce-l străbat spiritele cu gîndirea de-o viață, sufletele spre reîntregirea cu EL. În timp, care-i în funcție de mulți factori comportamentali din viață.
   De am fost corecți între oameni și respectîndu-L cum se cuvine, calea ni-i liberă. Și-o știm, ca în viață cu EL ne-am înțeles, cum ne-am învrednicit, așa-i și pe acolo. Oricum nu sîntem novici, începători ci vom continua o treabă începută de aicea. Cunoscînd mai și altceva, cu gîndirea de pe aicea în continuă reformare, mai altfel.
   Am mai aflat recent și de simbolistica foarte veche a religiilor de pe aceste meleaguri. Astfel ca multe vechi obicee și astrul, steaua și crucea-s mult mai vechi decît creștinătatea. Ce le-o adoptat, tăcînd mîlc, măcar să ne informeze, recunoscîndu-și greșeala, ori măcar adevărul altora.