1781.Un tot dat de SUS, trup, gîndire și spirit, aicea

   Să ne încăpăținăm să participăm la viață, în viață să intrăm cu speranțe de mai bine.  Și chiar să contribuim la construirea binelui între noi mereu, împotrivindu-ne răului și urîtului. Că-i unica ocazie dată de SUS, nouă a ne întîlni în trup material, conștienți și cu-n spirit. Ce-i în formare de noi înșine, ființa materie, gîndire și spirit din Divinitate. Cum alta nu se știe, de mai ne vom mai întîlni vreodată, numai EL știind, cred că greu.
   Că-n lumea morții, care o credem din necunoașterea, nedreaptă de care dăm dovadă încă. Nu e nimeni, e un gol, că nu există, ci doar în închipuiri nedrepte. Acolo nimic nu stă, ci-i o continuă trecere de spre undeva, ce nu știm. E un traseu ce-l străbat spiritele cu gîndirea de-o viață, sufletele spre reîntregirea cu EL. În timp, care-i în funcție de mulți factori comportamentali din viață.
   De am fost corecți între oameni și respectîndu-L cum se cuvine, calea ni-i liberă. Și-o știm, ca în viață cu EL ne-am înțeles, cum ne-am învrednicit, așa-i și pe acolo. Oricum nu sîntem novici, începători ci vom continua o treabă începută de aicea. Cunoscînd mai și altceva, cu gîndirea de pe aicea în continuă reformare, mai altfel.
   Am mai aflat recent și de simbolistica foarte veche a religiilor de pe aceste meleaguri. Astfel ca multe vechi obicee și astrul, steaua și crucea-s mult mai vechi decît creștinătatea. Ce le-o adoptat, tăcînd mîlc, măcar să ne informeze, recunoscîndu-și greșeala, ori măcar adevărul altora.