Ne-am împrăștiat unii prin lume și nu numai de curînd, ci dintotdeauna, plecînd unde am văzut cu ochii și am crezut că-i mai bine. Da de unde? ca la noi aicea nu-i nicăieri, sîntem acasă și asta contează, chiar de ni-i tare greu mai mereu avînd de furcă. Cu unele și altele și mai ales cu unii netrebnici care odată cumva căpătuiți pe aicea te vor izgonit să le fie lor, mișeilor, bine.
Ne ținînd cont că așa ne-o dat Domnul să viețuim cît mai sîntem doar pe aceste meleaguri de dor și caznă, așa-i firea noastră. Și nu putem scăpa chiar de ne luăm lumea-n cap, tot una-i și vom afla cu deznădejde departe de aici, ce-i dați așa nu pot fi altcumva. Pozna-i că am cărat vrînd nevrînd cîte și mai cîte, străine de noi și locurile astea, aflîndu-le după vremi pe aici stinghere,
Stingherind năzuințe de mai bine, util și frumos, cîte sluțenii, nepotriviri cîrpite pe ăst plai dat a fi unic în felul nostru, ca și-n alte părți așa acolo să fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu