De ieri îmi cam dă ghes un gînd mai vechi, dar mai altfel mai de curînd, că-n realitate nu Dumnezeu cel Adevărat, dar cu știrea LUI, mi-o venit atunci. La începuturile mele în credință, ci născocirea din nt, tot un fel de tată ceresc, dar fictiv înălțat la un altfel de cer. De către credința nețărmurită a destui gură-cască în timp și spațiu, creînd un altfel de SUS mai accesibil necredincioșilor în EL.
CEL Adevărat; rezumîndu-se la nt și toată șleahta de pe acolo-n bătaia de joc față de EL și noi, oamenii dați nu oricum. Ci-n virtutea înfăptuirii doar cu EL împreună a dăinui cumsecade cît lumea dată și nici gînd aflat încă corect. Deci cum de se împacă Adevărul cu minciuna acolo SUS, în CER, zic că-i o amestecătură cu fundu-n sus de nedescris?!
De asta-i și lumea așa năucă și cam de izbeliște, dacă Cer-ul e așa cum e și nu prea e cum trebuie, nu! că m-am găsit eu să-L scutur?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu