E umbrela de SUS ce ne ține acătării să-I fim cît dăinuim, că-i de dăinuit nu de a face umbră acolo degeaba Pămîntului. Și cu asta basta, ne-am lecuit, ne-am spălat pe mîini, am scăpat doar cu atîta, ușurați de o sarcină grea, ne vrem scăpați de ea. Ni-i lehamite existența ce n-o pricepem, mai bine lipsă, chiar de EL ne vrea, noi nu și pace, vrem liberi să zburdăm pe coclaurile neputințelor.
Chiar de-i ne împlinită viața și la sfîrșitul neașteptat de SUS, dar jos așa necorespunzători ne tot nepregătim. Oricînd voind plecarea din așa strîmtă viețuire ce n-o știm a afla corect, dorind nemunca și huzurul, ne contînd, decontăm pe alții. Pînă nu mai putem și ni se ia datul, firescul aflat de noi nefiresc de urît și rău o ducem în neștire, cumsecade doar naivii.
Și cei dați a fi cumva acătării că noi ăștialalți sub chiar umbrela SA nu-L știm și nu ne pasă cît o fi, nu contează, asta e!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu