În virtutea unor porniri ce le vrem benefice, ne tot avîntăm a înlătura însemnele trecutului, încă prezent, profund dăunătoare. Și ne tot lovim de neputința de a fi ceea ce dăm de priceput că sîntem și nu reușim, ne facem chiar de rîs și nu progresăm. Rămînînd datori vînduți bunei inițiative, poate niciodată și dusă la bun sfîrșit, lăsînd pe alții mai capabili, chiar de noi.
Credem că am început ostilitățile doar oratoric, niciodată capabili de mai mult și-i tare neplăcut și-i veche meteahnă umană. Lipsa inițiativei, se dorește ceva nebunie, depășirea moralei binelui, făcînd rău răului înstăpînit pe delăsare, nepricepere. Minciuna cu inițiativă fudulă tare în lumea lui gură-cască de cînd lumea, dar nu va fi așa la nesfîrșit să știți că-I cu acei oropsiți.
Pînă la urmă dîndu-le și lor o mînă de ajutor nesperat cînd va fi acel dacă posibil și între noi naivii, obișnuiții de nimica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu