4329..Așa acolo să fie.

  Ne-am împrăștiat unii prin lume și nu numai de curînd, ci dintotdeauna, plecînd unde am văzut cu ochii și am crezut că-i mai bine. Da de unde? ca la noi aicea nu-i nicăieri, sîntem acasă și asta contează, chiar de ni-i tare greu mai mereu avînd de furcă. Cu unele și altele și mai ales cu unii netrebnici care odată cumva căpătuiți pe aicea te vor izgonit să le fie lor, mișeilor, bine.
  Ne ținînd cont că așa ne-o dat Domnul să viețuim cît mai sîntem doar pe aceste meleaguri de dor și caznă, așa-i firea noastră. Și nu putem scăpa chiar de ne luăm lumea-n cap, tot una-i și vom afla cu deznădejde departe de aici, ce-i dați așa nu pot fi altcumva. Pozna-i că am cărat vrînd nevrînd cîte și mai cîte, străine de noi și locurile astea, aflîndu-le după vremi pe aici stinghere,
  Stingherind năzuințe de mai bine, util și frumos, cîte sluțenii, nepotriviri cîrpite pe ăst plai dat a fi unic în felul nostru, ca și-n alte părți așa acolo să fie.

3385.Binele-i mai greu de găsit, decît răul ce-i mereu între noi

  Și onoarea ce nu-și află locul în așa lume, va fi scoasă de la naftalină prin lume. Oamenii cunoscînd-o cu adevărat, aflînd cînd e știută de ce-i în stare cu adevărat între noi. Încă tare nedrepți cu toții, dar atunci dezmeticiți, altă viață sigur vom afla. Consolidîndu-ne demnitatea pierdută, de a fi oameni între oameni cu adevărat.
  Liberi de neputințe în fața SA și oamenilor de pretutindeni. Împlinindu-ne și prin stăpînirea  eului întortochiat cu inconștientul atent la neatențiile. Și matrapazlîcurile firii nedrepte încă, ca și lumea de azi. Inconștient ce-n procesul îndreptării ține partea binelui și dezmeticirii mai abitir să fie făcută. Chiar de noi încă șovăim în calea încă nu prea consolidată și cam necunoscută, începători fiind.
  Că-i de muncă cu reformarea firii îndărătnice la bine și util, mai ușor dedată la rele. Și urîte vorbe și fapte, că binele e mai greu de găsit, decît răul ce-i mereu între noi la îndemînă, să ne ducem de rîpă.

2273.Baza vieții inexistente, dă viața peste cap

  Că-n dezmățul ăsta generalizat prin lume, se simte ca un zgomot de fond. Bîzîitul rețelei nedrepte, înrăite, urîțîte, minciuna în exapansiune oriunde n-o cauți. Baza vieții inexistentă, dă viața peste cap, înlocuită cu nedrepte religii fără EL. Ci minciuna necurățenia și fărădelegea îs dominantele ce ne murdăresc viața. Și așa în această mocirlă nimica nu-i ca lumea, ci ne stricăm mai tare.
    Nu se pot transmite lucrurile bine, cugetările, expresiile realului nestrîmbat. Gîndurile și simțămintele curate, conștiinței și emoțiilor drepte înoitoare. De util și frumos, ci o rețea de capcane, în care minciuna justifică totul. Nimica nu scapă nespurcat, ci poate undeva uitată de lume o curată amintire. E greu foarte greu în așa lume fără căpătîi, ci cu răul în față mereu, ura și invidia.
   Ne dăm seama că fără EL cel adevărat nu-I chip de a mai exista corect și bine. Se impune scormonirea unde-L găsim încă dosit să ni-L însușim cum putem pentru a supraviețui. Coșmarului nedrept și urît, ce ne agresează mereu, și tot mai sofisticată-i nevoia.