3755...Fiind puși în gardă atunci

  Un pariu, o credință-i libertatea, e o iraționalitate în așa lume îndepărtată de la EL. Voit de SUS și așa lăsată-n părăsire să-și revie singură oarecum. Că totuși chiar lăsați de tot nu sîntem, ci supravegheați și picură și îndurarea. Pe ici pe colo, doar om catadicsi oarecum a întrezări o înfiripare de cale bună. Se vede treaba că nu am reușit de încă sîntem în balamucul ăsta de lume supusă nevoilor.
  Că de eram în partea bună a aflărilor corecte cu EL și noi în desăvîrșiri demne. Nouă și cu EL asigurîndu-ne cum trebuie cunoașterea a ce acuma sîntem cumva în urmă.  De fapt de toate cele vom fi mai în temă doar atunci cînd EL va hotărî ce-i de făcut. Aflînd și noi, fiind atunci puși în gardă de ce trebuie să facem. Mai e vreme că încă sîntem bine mersi în netrebnicia fudulă tot fără EL.
  Și-n nătînga nedreptate ce I se face și nouă furați de noi înșine de Adevăr și dreptate.

3385.Binele-i mai greu de găsit, decît răul ce-i mereu între noi

  Și onoarea ce nu-și află locul în așa lume, va fi scoasă de la naftalină prin lume. Oamenii cunoscînd-o cu adevărat, aflînd cînd e știută de ce-i în stare cu adevărat între noi. Încă tare nedrepți cu toții, dar atunci dezmeticiți, altă viață sigur vom afla. Consolidîndu-ne demnitatea pierdută, de a fi oameni între oameni cu adevărat.
  Liberi de neputințe în fața SA și oamenilor de pretutindeni. Împlinindu-ne și prin stăpînirea  eului întortochiat cu inconștientul atent la neatențiile. Și matrapazlîcurile firii nedrepte încă, ca și lumea de azi. Inconștient ce-n procesul îndreptării ține partea binelui și dezmeticirii mai abitir să fie făcută. Chiar de noi încă șovăim în calea încă nu prea consolidată și cam necunoscută, începători fiind.
  Că-i de muncă cu reformarea firii îndărătnice la bine și util, mai ușor dedată la rele. Și urîte vorbe și fapte, că binele e mai greu de găsit, decît răul ce-i mereu între noi la îndemînă, să ne ducem de rîpă.