3385.Binele-i mai greu de găsit, decît răul ce-i mereu între noi

  Și onoarea ce nu-și află locul în așa lume, va fi scoasă de la naftalină prin lume. Oamenii cunoscînd-o cu adevărat, aflînd cînd e știută de ce-i în stare cu adevărat între noi. Încă tare nedrepți cu toții, dar atunci dezmeticiți, altă viață sigur vom afla. Consolidîndu-ne demnitatea pierdută, de a fi oameni între oameni cu adevărat.
  Liberi de neputințe în fața SA și oamenilor de pretutindeni. Împlinindu-ne și prin stăpînirea  eului întortochiat cu inconștientul atent la neatențiile. Și matrapazlîcurile firii nedrepte încă, ca și lumea de azi. Inconștient ce-n procesul îndreptării ține partea binelui și dezmeticirii mai abitir să fie făcută. Chiar de noi încă șovăim în calea încă nu prea consolidată și cam necunoscută, începători fiind.
  Că-i de muncă cu reformarea firii îndărătnice la bine și util, mai ușor dedată la rele. Și urîte vorbe și fapte, că binele e mai greu de găsit, decît răul ce-i mereu între noi la îndemînă, să ne ducem de rîpă.

1408.Împotrivindu-ne LUI

   Omul nedrept, limitat şi nu numai el ci şi-o societate nedreptăţită cîndva, se gîndeşte doar la revanşă întruna, Şi nu vorbeşte de ea niciodată, mocneşte în ea, ca ungurimea pe noi. Şi noi la rîndu-i pe ruşi şi urcaineni, ce-s la mijloc nişte nepotriviţi vecini. Deşărtăcuine-i totul de nu-L ştim şi îndreptaţi să ne căznim a fi. Toate aceste nerozii dispar într-o lume cum ne vrea EL şi  Lumea LUI. Ne vom preocupa de a fi cît mai a cătării între noi ca oameni moralizaţi şi făurind binele şi utilul nu numai nouă.
   Şi şi mai deosebit să-L urmăm, nu cum îşi închipuie unii acum, citind aceste rînduri, scalavii SĂI, ci o conlucrarea. Da, nu se ştie cum va fi, dar totuşi ceva, ceva tot întrezăresc oarecum. Avînd interese mai altfel, mult diminuate, ca acestea de azi, împrăştiaţi în nedreptăţi şi rele şi urîte fapte tot mereu. Ci preocupaţi în gîndire şi spirit, ceea ce azi nici nu ştim cu ce se mănîncă. O altă lume e-n realizare-n curînd, înlocuind-o pe aceasta perimată, deochiată şi nedreaptă pentru noi şi EL.
   Se poate zice despre puterea ce-o inspiră EL că-I dreaptă şi energică, nu se încurcă în hăţişurile lumescului deşănţat, simplă şi la obiect. Respectarea Sa prin orice-i de interes omeneşte întîlnit cît vieţuieşti. Ne căutînd medierea, superficialitatea de-a fi cu toţi, cîte bordee atîtea obicee. Nu, există o linie trasată de SUS şi-o urmăm, adaptîndu-ne din mers la ea.
   Libertatea bine înţeleasă, nu haotică şi fără bun-simţ între oameni, pentru aceea se luptă căutînd-o obişnuindu-ne a o avea corectă. De regulă împotrivindu-ne LUI, ni se pare şi sigur e aşa, fragilă e viaţa în nedreptatea faţă de EL şi imorali în societatea umană. Onoarea să fie la îndemîna oricui cu adevărat.
   Trecutul doar ca pe-o sperietoare ce să  ne ţie la distanţă de greşelile săvîrşite şi plătite odată. Şi cum e moda azi, azi ce plăteşti viu, nu trecutele glorii te vor menţine ori nu-n lume Sînt destui puturoşi de put, care munca nu le place, de regulă-s şi canalii, oribile fiinţe de nerecunoscut ca oameni.
   Sînt oameni şi oameni, nu seamănă unul cu altul, ci doar aparent, avîntaţi şi cu oarecare demonstrate posibilităţi, se îneacă ca ţiganul la mal, cînd e să demostreze ceva mai a cătării.

1407.Conştiinţa şi morala

   Mulţimea pricepe puţin din schimbările materiale, cum de au loc, neştiind că-n spatele lor îs schimbările morale, cele pur sufleteşti. Nu poţi fi civilizat decît atunci cînd interesului general ne supunem interesul fiecăruia înfrînîndu-ne fiecare în dreptul său. Şi-i moralitatea care are trei factori din care izvorăşte, credinţa, datoria şi onoarea. Cu trecerea timpului numai onoarea mai rezistă şi cînd e pe cale şi ea să se sfîrşească începe decăderea, sfîrşitul prin dezordinea şi pieirea societăţii.
   Morala dispărînd, forţa se identifică cu dreptatea, justificînd orice prin succes. Cînd morala nu-i lăsată să menţie ordinea, o va face forţa brută şi oarbă. Desfiinţînd libertatea din societate desfiinţezi instituţiile dreptului public. Dreptul e doar un instrument ce poate lucra în sens liberal ori opresiv, după cum e manevrat. De regulă dreptul e o instituţie autonomă ce funcţuinează doar într-o societate cumsecade. Elita care conduce, morală şi cinstită, de nu crede şi-n drepturile omului, totu-i o caricatură în prăbuşire liberă.
   Ca să rezişti curat, moral şi corect într-o societate nedreaptă, ca azi la noi, îţi trebuie tărie multă de caracter, voinţă nemăsurată, dîrzenie. Că pentru a te complace ei, nedreptăţii, nu-ţi trebuie nimic eşti ca ea şi coexişti greşindu-I, şi la o adică te părăseşte. Şi trebuie vorbit mai puţin şi treabă mai multă bună, tăcut şi făcut.
   Ca să fim cum trebuie, noi de jos trebuie să dorim binele societăţii, de nu autorităţile-s degeaba acolo puse. Individul distruge de nu-i moral şi doritor de bine şi util. Civilizaţia înseamnă limitarea, înfrînarea pornirilor imorale şi nedrepte oamenilor în general. Ce ţie nu-ţi place altuia nu face şi-n general oamenilor şi naturii înconjurătoare, mediului.
   Însuşirile gîndirii şi spiritului îs interesante, ne înalţă de vrem a le cultiva. Nu-i uşor, ba din contra ne trebuie voinţă multă tenacitate. Plictisitoare-i imorala. Conştiinţa şi morala de lipsesc restul e fără orizont, deşărtăciune, rateul vieţii. Împotrivindu-ne LUI, ne facem nouă rău în primul rînd, EL e într-adevăr Responsabilul de noi vii din partea CER-ului. Şi ne vrea doar binele îndreptîndu-ne şi să-L pricepem cum E.

1339.Onoarea

   Avem atîtea lucruri importante de aflat şi timpul e aşa scurt şi nerăbdători în aflarea ţinută în loc de nedrepţi. Claritatea ne va lămuri de care parte-i adevărul ce va schimba lumea. Un pact de negresiune în căutarea necesară cunoaşterii corecte, se simte a exista. Ne plictisiţi să fim, pentru a-L mulţumi puţin măcar, pînă ne vom învăţa cum trebuie a fi.
   Încă desnădejdia celor părăsiţi în suferinţe roditoare înspre ceea ce ne trebuie a şti, se poartă în lumea nedreaptă încă. Încă-i de lucru înspre îndreptarea şi cei care nu-s conştienţi, înrăiţi şi nepăsători în urîţenii aflaţi, să-i începem a schimba. Nu cu politeţe gravă ci cu asprimea dreptăţii ce n-o ştiam de mult tare. Deci nu ne vom ascunde ca struţul, ci vom îndrepta, silind nedreptatea să-şi revină la ceea ce trebuie.
   Nedrepţii înfrînţi de viaţă, ne ştiindu-L şi imorali, n-au şanse în finalul existenţei. Ce-i dă peste cap împingîndu-i în derizoriul meritat de nerebnici. Li s-au dat nenumărate ocazii de îndrepare, dar nu le-au ştiut a urma corect, şi-acum plătesc.
   Relizările tale bune ţi-s sfinte, să nu-ţi baţi joc de ele niciodată, ci de orice altceva, inclusiv de tine. Să ne învrednicim totdeuna  de auto depăşire noastră înspre bine şi util, ştiindu-L. Dezmăţul şi nedreptatea nu-s de tolerat fiinţei tale ci doar autocontrolul înspre îndreptarea firească ţie. Să ne purtăm rezistînd onorabil contra atacurilor nedreptăţii şi celorlante asemenea nelegiuiri. Chiar şi nesimţit în faţa lor să fim şi-i bine de rezistat.
   Să ne comportăm într-o anumită reciprocă rodire şi ridicare, înălţare, prin comuniune bună şi adevărată cu cei cumsecade. Curajul de ne lipseşte totul e degeaba, calităţi cîte vrei îs de prisos fără implicare deosebiră, voinţă şi altele asemenea. Să participăm doar prin efort susţinut se cade, altfel e aiurea şi putem rata îndreptarea dorită.
   Să ne dorim cu ardoare ce-i corect şi să nu şovăim, participînd cu suflet la ce-i demn în îndreptarea cerută. Debarasîndu-ne de toate cîte ne încurcă şi-i pierdere de timp. Numai victoria e obligatorie şi orice încercare de dezvinovăţire în caz de eşec e nulă şi neavenită.