3622.Ci căutînd noua cale deschisă atît de rar și aflată

  Da cu cap, dar nu se demonstrează încă așa îndreptare, ci neputința, prostia, fudulia. Cînd nu li se dă dreptul celor ce vor a-L afla cum trebuie și prin minunea botezului. Cu luare aminte înfăptuit, asupra acelui conștient de credința ce-L paște, e tare dificil încă, în împlinirea. Ființei umane, încă deocheată de cîte nedreptăți și nelegiuiri, dezmeticirea lucrînd.
  Cu o putere de SUS, ce se va răsfrînge ne îndoios și asupra celorlalți, cu precădere cel în cauză. Luînd cunoștință cu nefirescul SĂU, devenit firesc de se-nvoiește cum trebuie cuprins. Din acel moment cu desăvîrșire alt om de poate fi, că încercările-s deosebite și necunoscute. Între oameni ci-n descoperiri noi și benefice tuturora de se-ncred cu precădere.
 Ne mai achiesînd nedreptății ce I se face, ci căutînd noua cale deschisă atît de rar și aflată.

3581.Demnă, adevărată ne mințită

  Ni-s date prilejuri mereu de fericire construită și de mîna omului împrejurări. Ce te mulțumesc, dar și noi să fim cum trebuie dîndu-le și altora dreptul la fericire. Voie să fie bucuroși de viața mereu cumsecade, bună și-n aflarea LUI nedemodată niciodată. Mulțumindu-I continuu, obișnuindu-ne astfel, că vreme îndelungată L-am cam uitat.
  Să ni-L reamintim cum E cît mai aproape de o realitate ce s-o edificăm cu adevărat. Însoțindu-ne pe noi cu EL, natura și orice ni-i dat a ne afla, nu în treabă plictisitoare. Ci interesantă măcar de nu preocupare cu interes crescînd în folosul nostru și al Totului. Că din EL facem parte de vrem ori nu și conștienți să-I fim dîndu-ne contribuția corectă.
  Demnă, adevărată ne mințită, ci cu priință oamenilor ce sîntem cu adevărat creația SA.

3491.Că-s dosite strașnic de nedreptatea-n lume, încă la putere

  Da au dreptul și chiar obligați, desigur de ne dă mîna atunci în fața nevoi afișate. Că nu mereu sîntem pe fază, important să ținem legătura cu EL, știind ce-i de făcut. În cît mai numeroase situații ce ni le desface viața prin față și să nu greșim. Comportîndu-ne cumsecade, ajutînd celor sinceri în suferințe, nu falșii și mincinoșii. Cît lumea, ce ne asaltează mereu, e de cîntări fiecare situație de-i posibil și ar trebui.
  Și orice nevoie la orice vîrstă de se află îndreptățită să o ajutăm cît ne pricepem. Și cum ne pricepem mai corespunzător, dar cel mai bine cu acordul SĂU nemijlocit, e cel mai indicat. Că nu toți pot afla, asta-i altă treabă în a ști de cei interesați pe deplin. Nu numai chemații dar și acei ce vor cu curaj să o rupă nu netrebnicia, minciuna și lipsa LUI dintre oameni.
  Cu adevărat demni și acătării implicați în aflări ce nu-s ușoare, că-s dosite strașnic de nedreptatea-n lume, încă la putere cam pretutindeni.

3231.Dar s-o căutăm a îmbunătăți, cum CER-ul de foarte multă vreme ne tot cere și nu putem încă

  Credem că virtutea-i opusul greșelii, păcatului (nu-mi place termenul) și nu-i, ci libertatea. Lipsa grijilor de orice fel, slobozenia, pe picioarele tale cînd ești, fără alte griji. Ce te subjugă, deci cînd ai dreptul să visezi liber și să-nfăptuiești și să vorbești ce dorești. E un dar totuși uriaș, cît tine de mare, de nu mai mare, să fii bine crescut.
  Potolit și cu bun-simț între oameni cumsecade, cu adevărat om, că de nu, nu avem puncte comune. Și nu intri în sfera mea de luare în seamă, nu te consider demn de omul ce te crezi. Și poate în altă parte vei fi considerat cum vrei, aici nu, eu îs așa cu ale mele, cum mi se tot cere de SUS. Cu de toate omenești bune și utile cît-or mai mulți cum trebuie între oameni și cu EL, de nu-i cu supărare.
  Că de este, iar stricăm înțelegerea, nu-i cum trebuie să fim în lume asta încă destul de nedreaptă. Dar s-o căutăm a îmbunătăți, cum CER-ul de foarte multă vreme ne tot cere și nu putem încă.

2855.Pornirile vieții ne însoțesc viața toată

  Cu seninătate în pace să ne așteptăm finalul vieții, că am fost cum am fost. Dacă totuși ni se acordă dreptul de a sfîrși mai acătării, să fim mulțumiți. Că-i tare greu să mulțumești pe fiecare om, în deplină cunoștință și să ne fim proprii. Judecători nu cu părtinire ci cît mai distanți de suflet și trup, demni și înțelegători. Și să încercăm o părere de bine în legătură cu EL, ne știindu-L dar să fim încrezători.
  În mai binele lumii și a-l cunoașterii SALE, toate cînd se vor împlini, să fim pe fază. De vom putea să nu ne împotrivim mersului firesc dat pe Pămînt de EL, să știm. Cu asprimi și crunte desfășurări, de altfel normale în timp, mai întîlnite. Că oameni sîntem și-n fața LUI cu multe așteptări, încă din copilărie închegate. Și oarecum transmise și nouă, prin diverse viziuni, ce ne rămîn în minte.
  Chiar de pornirile vieții ne însoțesc viața toată, conformîndu-ne îndreptați ori nu. Depinzînd mereu de factorii de mediu și tot revenirea la începuturile educației. Cum s-o putut, cu lipsuri și vise, închipuiri și nerealizări, dar demni și curați.

2011.E fără milă dreptatea cînd nu-i mințită, ca azi

   Dreptul nu e numai o știință înaltă, ci și o forță vie ce răstoarnă nedreptatea de n-o mai vezi. N-o mai auzi, pînă-și revine să fie cum trebuie, nu-i încotro! E fără milă dreptatea cînd nu-i mințită, cum e azi în lume și nedreptatea prosperă. Pe toate planurile vieții umane. De asta și nevoile-s pe lume atît de sîcîitoare, doar se vor cuminți oamenii. Lăsîndu-și apucăturile ce le aduc numai deservicii, în viață și-ntre oameni.
   Și-n caz de neînțelegeri între convingerea ta și datoria în fața societății, soluția e demisia. Ori de nu, făcînd rele, pușcăria, că unde nu-i minte, să se cumpere. Că altfel viața ni se pare mai fragilă ca porțelanul, de nu ne intră mințile în cap. Și nu numai social să fii cum trebuie, dar și-n fața SA să cauți, cum potem.
   Să ai puterea în mîini nu-i o mare bucurie, de nu știi să fii stăpîn corect pe ea. Și se răzbună, de te miri cum de o ieșita așa o dandana uneori. Lumea-i anume sortită să nu-și dea seama, pe mîna ei, crede, că-i din vina ei, aiurea. Toate-s de SUS foarte bine calculate să se îndeplinească îndreptări dureroase chiar în lume.
   Numai de vom avea atîta minte în continuare, și să ținem corect legătura cu EL continuu.

1912.Încercare a CER-ului nereușită

   Nedreptatea ce-o simți în ființa ta, nu-ți dă dreptul decît la tristețea cu care simți vremelnicia vieții tale. Ești trecător nefolositor vieții ci morții, rateu uman, încercare a CER-ului, nereușită. Perisabilitatea în care te complaci, că nu poți performanța de a fi om adevărat. Ci iluzie vie, scurt timp, nedreaptă fire ce se stinge fără rost.
   Temporalitatea condiției umane nedrepte din fire de mult timp, irosire de așa dar ajuns de izbeliște. Pe mîini neroade, ce nu contenesc să tot plătească, fără să prindă minte cu folos.
  Răspunderea nereușitei o purtăm noi în noi și părăsiți, plătim cu vîrf și îndesat. Nu putem da vina pe împrejurări, nedrepte, că fiind așa de ce nu ne îndreptăm știind nevolnicia. De unde pînă unde se întinde și corecți chiar de nu avem credința în EL, trebuincioasă. Tot o vom duce-o mai bine ca un sîmbriaș la neghiobia închipuire deșartă LUI și nouă.

1407.Conştiinţa şi morala

   Mulţimea pricepe puţin din schimbările materiale, cum de au loc, neştiind că-n spatele lor îs schimbările morale, cele pur sufleteşti. Nu poţi fi civilizat decît atunci cînd interesului general ne supunem interesul fiecăruia înfrînîndu-ne fiecare în dreptul său. Şi-i moralitatea care are trei factori din care izvorăşte, credinţa, datoria şi onoarea. Cu trecerea timpului numai onoarea mai rezistă şi cînd e pe cale şi ea să se sfîrşească începe decăderea, sfîrşitul prin dezordinea şi pieirea societăţii.
   Morala dispărînd, forţa se identifică cu dreptatea, justificînd orice prin succes. Cînd morala nu-i lăsată să menţie ordinea, o va face forţa brută şi oarbă. Desfiinţînd libertatea din societate desfiinţezi instituţiile dreptului public. Dreptul e doar un instrument ce poate lucra în sens liberal ori opresiv, după cum e manevrat. De regulă dreptul e o instituţie autonomă ce funcţuinează doar într-o societate cumsecade. Elita care conduce, morală şi cinstită, de nu crede şi-n drepturile omului, totu-i o caricatură în prăbuşire liberă.
   Ca să rezişti curat, moral şi corect într-o societate nedreaptă, ca azi la noi, îţi trebuie tărie multă de caracter, voinţă nemăsurată, dîrzenie. Că pentru a te complace ei, nedreptăţii, nu-ţi trebuie nimic eşti ca ea şi coexişti greşindu-I, şi la o adică te părăseşte. Şi trebuie vorbit mai puţin şi treabă mai multă bună, tăcut şi făcut.
   Ca să fim cum trebuie, noi de jos trebuie să dorim binele societăţii, de nu autorităţile-s degeaba acolo puse. Individul distruge de nu-i moral şi doritor de bine şi util. Civilizaţia înseamnă limitarea, înfrînarea pornirilor imorale şi nedrepte oamenilor în general. Ce ţie nu-ţi place altuia nu face şi-n general oamenilor şi naturii înconjurătoare, mediului.
   Însuşirile gîndirii şi spiritului îs interesante, ne înalţă de vrem a le cultiva. Nu-i uşor, ba din contra ne trebuie voinţă multă tenacitate. Plictisitoare-i imorala. Conştiinţa şi morala de lipsesc restul e fără orizont, deşărtăciune, rateul vieţii. Împotrivindu-ne LUI, ne facem nouă rău în primul rînd, EL e într-adevăr Responsabilul de noi vii din partea CER-ului. Şi ne vrea doar binele îndreptîndu-ne şi să-L pricepem cum E.

Guvernarea

    Echilibrul puterilor în stat e un principiu sănătos înpreună cu morala şi bunul simţ firesc implementate în societate fără rabat de la calitatea unei societăţi necesare azi.
    Drepturile civile, sociale în afara celor politice, sînt : dreptul de a te adapta, obişnui într-o societate, ce-i nouă ţie, de a te integra din toate punctele de vedere ale viaţii tale şi familiei tale, de bună convieţuire paşnică, etică, morală ; dreptul la liberă mişcate a mărfurilor şi persoanelor în cadrul acelei societăţi şi-n teritoriul acelei comunităţi, ori de a o părăsi cînd voieşti, fără constrîngeri ; asigurarea dreptului la proprietate a tuturor bunurilor tale ; asigurarea dreptului la un loc de muncă, de a putea exercita o ocupaţie prin muncă liber consimţită ; dreptul de a contracta diverse obligaţii, datorii bancare, ipoteci, angajamente de orice fel ; gîndire liber exprimată .
    Drepturile civile normale oriunde în lume, pe care orice guvern trebuie să-l asigure guvernaţilor, populaţiei pe care o reprezintă .
    Dreptul la vot e un drept politic, ce nu-i obligatoriu dacă societatea nu are un sistem bine organizat în selecţia acelor doritori demni, oneşti, morali, echilibraţi, cu activităţi în spate care să-i recomande ca reprezentanţi ai societăţii
    Drepturile politice trebuie să apere dreptule şi libertăţile civile, nu alte scopuri străine acestui principiu.
    Drepturile politice sînt un mijloc nu un scop, libertatea persoanei e esenţială şi de ne negociat. Democraţiile autoputernice îs cele primejdioase pentru societate, nu cele slabe . Democraţiile tind spre egalitarism, chiar şi în sclavie.
    Liberalismul apreciază libertatea cu existenţa unor elite şi morale, Egalitatea în faţa legii a tuturor din societate. Înlăturarea drepturilor ce admit atribuţii nemărginite ale statului funcţionăresc.
    Nu trebuie să mai avem legi ce apără delingvenţa şi criminalitatea în numele democraţiei exagerate, demagogia iertării ce slăbeşte justiţia, interesîndu-ne de vinovaţi, dar omul cumsecade e mult mai interesant şi de urmat exemplar.
    (Sumner-Maine) : "Democraţia : guvernarea de o cît mai mare parte a mulţimii poporului".

Cărarea

   Da, aşa e El îţi dă ocazia să te afirmi cumva în credinţa LUI, constaţi curînd că alţii nu o înţeleg şi nici pe tine nu te înţeleg defel, îţi dai seama că nu ai aliaţi ci potrivnici, în cel mai bun caz unii care se miră de ce crezi în EL.
   Unii curioşi, ca la ceva ieşit din comun, inexplicabilă spiritualitate, unicat în zonă, sînt unii ce-s mai permisivi în ale credinţei în general, ori începători, nehotărîţi  în ale spiritualităţii, o întreagă paletă de felurite credinţe şi necredinţe.
   Unii maturi, realizaţi social nu-şi pun problema tranşant, ori ori, se complac sînt în  derivă cu valurile vieţii,EL nu ia cernut încă îs la hurtă indecişi, fiece o fi, nu-i interesează mai nimic, fierb în suc propriu cu bune şi rele, amestecat.
   Le umple viaţa mass media, după o secetă cumlită, nu au timp şi priceperea înţelegerii ce li se întîmplă, îs victimile nedrepte ale lumescului nefiresc, haotic, dezordonat
   Nu ne interesează înfăptuirea binelui necesar vieţuirii normale, şi de care EL ne face responsabil să-l utilizăm, să-l posedăm în noi evident, nu empiric ca acuma.
   Trebuie să reuşeşti, greu uşor, cu împotrivirea generală, în caz de nereuşită singur răspunzi, nu poţi da vina pe nimeni, ei nu se inplică, nu ştiu nimic, nu găseşti sprijin mai deloc, decît în EL, cînd meriţi cumva
   Eşti un însingurat, pusnic între oameni, în vîrtejul lumii acesteia, în care oricum eşti participant mai retras pentru că nu poţi sluji la doi stăpîni, şi EL te forţează cu consimţămîntul tău să-ţi construieşti o cărare cam întortochiată şi nouă în lumea noastră, pe care vei circula singur deocamdată.
   Nu cred degrabă să întîlneşti rătăciţi cumva pe cărarea ta, nici nu o sesizează măcar, nici nu ai voie deocamdată să-i faci prea publicitate, cît se nimereşte cumva, la mulţi li se pare lumina întunecată, halucinaţii de nedrepţi .
   Cărarea e cam străină de lumea noastră, şi duce spre LUMEA LUI, e ceva ce EL mii de ani a construit, nevăzută, neştiută, nebănuită măcar, e ceva absolut nou, în afara a lor LUI, credinţa curată, pură în EL, Gelosul, Unicul, adevăratul,Responsabilul, Creatorul, Universul.
   "Opera trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întreagă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită" (N.Steinhardt).
    Responsabil oarecum invitat e Necunoscutul din noi. Marele semn de întrebare, ce ne ştie în cele mai intime feluri acţiune şi gînd, pentru că-I aparţinem cum nu ne închipuim încă.

Viata si sanatatea

  Omul e interesat de viata pe care o duce, de calitatea ei, de durata ei, de sanatatea lui in viata. Ii e asa de frica de subreda sanatate incit isi dau binete pe teme de sanatate, pentru ca nu o au, fiind pedeositi de EL, pentru greselile din familie, ori ale lor proprii.
  Dar nu stiu ca aceea e cauza principala, si considera ca de vina sint altii nu ei, altii numiti intimplare, ghinion, ceas rau, loc rau, cu virusi,si alti patogeni periculosi, ori alte influiente nefaste.
  Si s-au specializat in a cauta scuze, infiintind institutii ca : religia ce ascude foarte bine adevarul LUI, sistemul de sanatate ce te-nbrobodeste fain frumos pina-n groapa, si altele si altele nenumarate esecuri nerecunoscute de nimeni ci aplaudate cu neputinta lor ordinara.
  Se ascunde adevarul ca toate bolile de orce fel sint pedepse de sus, pentru neascultarea noastra privind neindeplinirea cu respect a datoriilor noastre fata de EL, ce ne-a creat si indatorat LUI.
  Avem de platit polite, sa ne asiguram stiindu-L, respectindu-L,crezindu-L dar noi habar n-avem ca EL exista macar, frumos ne sade, nu?
  Asa de bine am jonglat cu cunoasterea noastra, creind structuri  ce ne-au indepartat de EL, si de asta patimim, si apar noi si noi boli, din ce in ce mai sofisticate.
    Si ducem o lupta inegala, vazind ca nu ne apara nimic : bogatia , influenta sus pusa in lume, rangul laic ori relgios, ninic nimic, totul e o apa si-un pamint in fata LUI.
  Nu ajungem la 120 ani ce EL ne-a asigurat ca-i vom trai, inpliniti , satui de zile, si rodnici, impacati de traiul la sinul planete SALE in familie buna afirmata, inpacata, cum doreste EL, in bine si numai in bine.
  Altfel obtinem firimituri de zile bune, de existenta, trunchiata, schimonosita, chinuita, falsa, azi si ne complacem, nici nu stim ce e binele, raiul pe pamint, altul nici nu este, ci minciune de imbrobodit, prostii, traim acum in iad, pentru ca iarasi altul nu este, asa ni-l facem singuri cu concursul, LUI, pentru ca nu vedem realitatea LUI, si ne da tot cortegiul de suferinte.
  Va zic nu ati plati  ci din contra, si nu e greu, incercati macar 4 zile neintrerupte cu gindul la EL, multumindu-I, recunoscindu-I meritul, incontestabil, cerindu-I corect ce meritati cit de cit, pentru ca bine nu ati prea facut ,nu?
  Sa fim in stadiu de inceput de intoarcere la EL,indreptarea, vindecarea, inbunatatirea vietii de zi cu zi, numai cu EL, si la dispozitia LUI, neintrerupt in gind si iar in gind cu EL, neincetat, TATA CERESC ADEVARAT.