4092...Cînd nevoiți vom putea conlucra cumsecade.

  Ne avînd încotro de o vreme, încă din vechime omenirea căutînd să-și priceapă rostul. Nu-i era chip cu aflarea LUI, ascuns odinioară și a rar zărit printre nedumeriri. Care mai de care mai promițătoare în timp aflînd că-s tot neputințe dar cu ștaif. Minciuni mai elaborate, făloase că prostia de nu-i și fudulă nu-i destulă.
  Azi și mai și aflarea LUI e strașnic dosită de acei nevolnici și șmecheriți netrebnici. Astfel că-s nevoiți majoritatea la greșeli cu toptanul și EL tot nevoit să ne tot altoiască. Că se zice de neisprăviți că-I iubire și dragoste, poate chiară și amor ghebos. Cu EL e greu de conlucrat de nu-I ești pe lungimea de undă, dedicat trup și suflet.
  Sîntem și noi și EL în așteptări de vremuri mai prielnice cînd nevoiți vom putea conlucra cumsecade.

2533.Doar călcînd pe Pămînt, adica omenește

  Nu avem încotro încă sîntem după tipicul cel vechi de cînd lumea. Ne învrednicim către EL și aflîndu-L cum trebui, doar călcînd pe Pămînt. Adica să ne purtăm omenește între oameni și cu natura ce ne-o dat-o la îndemînă. Nu sălbăticiți, nedrepți, nerușinați și cîte și mai cîte lumești neputințe. Ce-L îndepărtează de noi.
  Și de nu ne vedem de îndrumare SA dată nouă, pe care trebuie s-o ținem neapărat. Adică îndreptați și cu binele între noi oamenii și față de natură de asemenea. Și doar după aceea să-L începem a afla corect Cine E EL și ce hram poartă. Adică, Domnul Dumnezeul nostru, așa dorește EL să I se zică și să-L știm între noi, oamenii. Deci îndreptați, altfel o încurcăm în toate cele, noi și ai noștri.
  Nu cum i-o luat urma nedreptatea și EL o consimțit-o o vreme, care o expirat. Deci nu după necurații, străvechi morți, cu religiile lor potrivnice LUI. Ci doar după EL cumsecade și-L vom afla de vrem cu adevărat și ne așteaptă. Să nu-L dezamăgim într-o nouă pornire spre o altfel de alcătuire, ce-o vom afla.

2011.E fără milă dreptatea cînd nu-i mințită, ca azi

   Dreptul nu e numai o știință înaltă, ci și o forță vie ce răstoarnă nedreptatea de n-o mai vezi. N-o mai auzi, pînă-și revine să fie cum trebuie, nu-i încotro! E fără milă dreptatea cînd nu-i mințită, cum e azi în lume și nedreptatea prosperă. Pe toate planurile vieții umane. De asta și nevoile-s pe lume atît de sîcîitoare, doar se vor cuminți oamenii. Lăsîndu-și apucăturile ce le aduc numai deservicii, în viață și-ntre oameni.
   Și-n caz de neînțelegeri între convingerea ta și datoria în fața societății, soluția e demisia. Ori de nu, făcînd rele, pușcăria, că unde nu-i minte, să se cumpere. Că altfel viața ni se pare mai fragilă ca porțelanul, de nu ne intră mințile în cap. Și nu numai social să fii cum trebuie, dar și-n fața SA să cauți, cum potem.
   Să ai puterea în mîini nu-i o mare bucurie, de nu știi să fii stăpîn corect pe ea. Și se răzbună, de te miri cum de o ieșita așa o dandana uneori. Lumea-i anume sortită să nu-și dea seama, pe mîna ei, crede, că-i din vina ei, aiurea. Toate-s de SUS foarte bine calculate să se îndeplinească îndreptări dureroase chiar în lume.
   Numai de vom avea atîta minte în continuare, și să ținem corect legătura cu EL continuu.

1908.EL ne obligă să fim oameni

   În lumea aceasta, așa nedreaptă și părăsită în nevoi, ni-i locul, în ea ne realizăm. Bine rău, asta e, nu avem încotro și EL ne obligă să ne facem datoria de oameni. Cum putem, nu-i ușor cu așa fărădelege peste tot, mai ales știind că se poate și altfel. Nu ni-i dat încă să fim mai altfel, cum poate ne-am dori și nu știm încă nimic.
   Ne lipsesc modelele bune, în nedreptatea asta generală, unde spiritualitatea care ar trebui să fie un model. E o porcărie de netrebnici, la hurtă îI greșesc, părăsiți plătesc, vai de ei, neobrăzații. Și gură cască, care-i urmează la fel o pățesc, ratîndu-și viața.
   Se impune o trecere, o domolire a firii noastre aprige dinspre nedreptate. Spre natura aspră, dar curată, adevărată, demnă, ființă cu EL împreună într-un Tot. Ce nu-L pricepem încă, o împăcare, o îndreptare, potolire în bine și util. Construindu-ne mai altfel, cum ne vrea EL, să ne aflăm singuri drumul cunoașterii. Ce ne lipsește, îndărătnici în rele și urîte fapte și vorbe, ce trebuiesc uitate.