4301..Vrerea bună.

  Să nu confundăm credința adevărată-n EL, cu religiile ce-s prin lume ieri și azi, doar acea din vechime pretinsă poporului acela. Ales de EL era atunci și numai atunci la zi cum trebuia pentru scurtele perioade de ne încălcare, de altfel încălcînd vinovații plătiră. De nu mai sînt defel, cu nesemnificative ciurucuri ce EL le știe și socotește ca atare și noi  lumea nu știm defel.
  De ce ciurucuri? că EL dorește întreaga umanitate de azi să-L știe, respecte și crede doar pe EL cum trebuie și se va afla. Cînd va fi vremea la detaliu cerința SA și-o vom respecta, că altă cale nu va fi, de vor fi diferențe ori asemănări cu te miri ce religii. Îs azi încă ori ieri, vom trăi și vom vedea atunci ce și cum și nu că le vom cîntări, ci respecta cum se cuvine și pace.
  Discuțiile-s încă pentru aceste vremi ce nu le știm vrerea bună, ci îndărătnica neputință de a fi oamenii dați a fi între noi, natură și-n fața SA.

4238..NU?!.

  E de probat, pentru a nu știu cîta oară, conviețuirea reală cu EL, în vechime pe a SA inițiativă, acuma se pare că nu importă. Ne dăm fiecare cu părerea în orice problemă mai mare ori mai mică, dar în așa capitală încercare în care. Știința și-o rupt dinții, de religii nici nu mai amintesc, de ce să nu ne batem capul fiecare cum îl duce mintea, cîtă mai e neumblată, în așa nu desuetă chestiune arzătoare.
  La ordinea zilei de cînd e lumea și așa de stîngist încercată și cu aportul SĂU cînd ni-o tot îndepărtat din fața SA. Dar azi și nu de acuma, ci de ceva vreme ne tot așteptă în plasa LUI de încunoștiințare pe șleau a LUI cu noi și a nostră cu EL. Cu toate cărțile, cîte or fi? pe față, dumirindu-ne înspre ceea ce nu dibuim a fi din vini ce să le mai lăsăm pentru vremi mai acătării.
  Ori de ne vedem cu sacii în căruță și EL și noi, ce mai contează cum o fost, o fost și basta, e să nu ne mai cauzăm noi înșine necazuri, NU?!

4100...N-o ținut și nu ține!.

  Cîteva idei despre poporul „ales”, le cer scuze! că i-am nedreptățit oarecum, că-s tot amenințați și părăsiți. Pedepsiți, terorizați că au îndrăznit să se substituie oarecum pe NV poporului aceluia din vechime. Ales de EL să ni se arate cum trebuie să-I fim în fața SA și n-au reușit în demonstrația pe viu. Ce trebuia s-o susțină în lume, ca noi să-i urmăm cumva, li s-o înecat corăbiile. La mal, numai în puține perioade au putut demonstra ceva din ceea.
  Ce trebuia să fie ei între ei și-n fața noastră și a LUI, zic despre acei adevărați, cei din antichitate. Actualii au vrut să scape de autocenzura obiceiului păgîn ce-i obliga pe conducători și clasa. Lor ne mereu învingătoare să plătească amarnic, crezînd că aflîndu-L pe EL se rezolvă. Aiurea, intrînd în horă nepoftiți încă cu EL travestiu ce în CER nu ținu, ci mai abitir.
  Plătiră și plătesc și azi și nu li s-o terminat istoria, doar de EL și ei depinzînd. De mai vor să fie în pielea altora cărora nu le știu obligațiile, vrînd numai cîștig, cu EL mai ales, n-o ținut și nu ține!

4092...Cînd nevoiți vom putea conlucra cumsecade.

  Ne avînd încotro de o vreme, încă din vechime omenirea căutînd să-și priceapă rostul. Nu-i era chip cu aflarea LUI, ascuns odinioară și a rar zărit printre nedumeriri. Care mai de care mai promițătoare în timp aflînd că-s tot neputințe dar cu ștaif. Minciuni mai elaborate, făloase că prostia de nu-i și fudulă nu-i destulă.
  Azi și mai și aflarea LUI e strașnic dosită de acei nevolnici și șmecheriți netrebnici. Astfel că-s nevoiți majoritatea la greșeli cu toptanul și EL tot nevoit să ne tot altoiască. Că se zice de neisprăviți că-I iubire și dragoste, poate chiară și amor ghebos. Cu EL e greu de conlucrat de nu-I ești pe lungimea de undă, dedicat trup și suflet.
  Sîntem și noi și EL în așteptări de vremuri mai prielnice cînd nevoiți vom putea conlucra cumsecade.

3858...Nu-mi explic încă multe

  E tare ușor să zic acuma nelegiuirilor nelegiuiri, dar atunci acei neputincioși. I-au greșit amarnic luîndu-se prea în ușor pe alte cărări răzlețite de EL uitînd. Că-n vechime o tot fost aminte de EL ca Unic și de ne tăgăduit cît sîntem că-i bai mare. Și cu toate că pentru unii se punea mai abitir problema față de restul neamurilor. Asta cu toate pe drept în fața LUI aceia nu-și justificau pornirea fudulă și neonorată nici azi cum se angajară aiurea.
  Totuși EL se comportă oarecum mai curios cel puțin cu ei, aceia părăsiți din vina lor veche. Și-i mai creditează și azi cumva, așa că-i cu luare aminte comportarea și cu ei. De mai lăsat în pacea SA, să se spele pe cap cu ei, nu-i lucru încă hotărît cred. De asta schimbările lor de direcție în privința SA îs mai tare vizibile ca la restul, în lume, zic.
  Parcă nu-i lucru curat, să zic greșind și-mi cer iertare, dar nu-mi explic încă multe și totuși știu cîte ceva, zic.

3224.Conlucrînd cu adevărat în limitele cerute și aflate în timp și spațiu

  Ni se atrage atenția încă din vechime asupra îndepărtării de cerințele SALE date nouă. Nu le pricepem, nu le înfăptuim și părăsiți plătim prin diverse necazuri și suferințe. Chiar și moartea ne paște înfricoșîndu-ne de nu ne revenim corecți să fim în fața SA. Prin lumea naturală și între oameni și cu EL conlucrînd cumsecade, demni și sinceri.
  Că-i dat omului să fie pe Pămînt să trăiască nu de florile mărului ca animale cu gîndire. Și spirit Divin, ce nu sînt ci numai omul, irosindu-și viața în toate felurile ne gîndite corect, că avem datorii. În primul rînd în fața LUI, să-L respectăm și asculta îndeplinindu-I cerințele date. De îndreptare între oameni cumsecade, cu binele în față mereu între noi și-n natură.
  Oriunde și oricînd văzîndu-ne de ale noastre toate cele corecte de îndeplinit nu anapoda. Cu EL știindu-L corect și cît mai bine aflîndu-L cît avem dreptul, conlucrînd. Cu adevărat în limitele cerute și aflate în timp și spațiu.

3184.Și nu-i chip, degeaba îmi bat gura și vă tot scriu, nu aveți încă deschidere! Așa trebuie

  Omu-i complet inconștient în fața SA, se comportă fără să-L știe măcar cît se știa. Încă din vechime cum ni s-o transmis, prin scrierile cît păstrează amintiri despre EL și noi. Amintiri bune, cît putem pricepe, că-s multe necorespunzătoare, după atîta nedreptate. Ce I se face și nouă, îndepărtîndu-ne mereu de EL, parcă anumea să avem necazuri, înstrăinați fiind de EL.
  Și calea ce ar trebui bătătorită mereu și alte trăiri să cunoaștem într-o nouă eră. Ce va fi cînd doar EL va dori și noi, dar momentat și de foarte multă vreme ne comportăm foarte ne la locul nostru . Ca și cînd EL nu ar exista AȘA cum E în Realitatea SA de SUS, ascuns de noi. În greșeli mereu fără EL, inconștienți, și mințiți de închipuiri deșarte nouă ce ne fac viața grea.
  Zilele astea la noi e mare vînzoleală se sărbătorește marea minciună cu cît fast și nemernicie. Între majoritatea oamenilor inconștienți de EL și noi cum ar trebui, ca să ne pricepem menirea. Și nu-i chip, degeaba și eu îmi bat gura și vă tot scriu, nu aveți încă deschidere! Așa trebuie

3107.Fiind în altă parte de univers a cunoașterii la îndemîna ființei umane încă în depanarea existenței date

  Nu știu cum va fi de împăcat, tendința transmisă nouă din vechime de preamărire. Continuă a SA, în defavoarea unei vieții multidisciplinare, oarecum foarte multe. Se vor modifica, o conviețuire va fi de găsit și viitorul ne va edifica cu încetul. Nu vreau să mă avînt în necunoscut, cu EL e de găsit calea admisă SUS mai demult. Și noi să ne învățăm și altele de convenție deocamdată pînă ne vom alinia cerințelor.
  Ce-s peste noi de mult edificate  și ne știute corect pe Pămînt, timpul încă ne va îndrepta. Căutările ne vor fi altele și-n alți cîmpi de dorințe și împliniri, poate nici visați. Că-i sigur pericolul, abandonării actualelor cunoașteri Pămîntene și îmbrățișarea. Cu orice chip a spiritualității cît mai favorabile unor altfel se trăiri. Ce azi și acuma nici nu ni le imaginăm pe de-a-ntregul, ci poate foarte vag.
  Și deplasat, cînd ele sînt și nu avem încă căderea de a le ști, fiind în altă parte. De univers a cunoașterii la îndemîna ființei umane încă în depanarea existenței date.

2463.Depinzînd de noi educați cum trebuie

  EL ne-o făcut și ne face cum sîntem, încă din vechime tot așa într-o evoluție și acuma înspre un „ce” vom afla la vreme. Să ne facem viața cum trebuie depinzînd de noi, educați cum trebuie să nu ne irosim degeaba. Făcînd umbră fără rost Pămîntului, un rateu uman și pentru EL. O dezamăgire pe lîngă multele încă și din vechime, că nu-L pricepem, măcar cît de cît.
  Și ar fi un început, ce în timp evoluează cum trebuie încet și sigur. Și nu numai pe noi dar și întreaga natură înconjurătoare, coordonată de SUS și nu numai. Că pe EL nu-L vedem să se implice vizibil, direct, ci-s alte subtilități, ce nu le știm defel. Și-I greșim înstrăinîndu-ne de EL și greșindu-I plătim, tot cu scopul de a ne întoarce cu fața spre EL, îndreptați.
  Și EL E Bun dar nu fraier, nu-L putem duce, se prinde încă înainte de a avea noi vreo reacție. Nu încă să ne dumirim de-a binelea și EL o și luat contramăsura în întîmpinarea noastră, bună ori rea. Și de nu-I știm a face cum vrea, cum ne așteaptă, o vreme are răbdare. După care ne atenționează și chiar ne părăsește în nevoi și dispariție, de nu-ți revii.

2035.Așa de înstrăinați sîntem de voința SA

   Așa de îndepărtați sîntem de ceea ce ne dorește EL să fie între noi, oamenii. Planetei Pămînt și nu de acuma ci din vechime, nu ne suportăm unii pe alții. Așa de înstrăinați sîntem de voința SA, că și reacțiile de respingere îs reciproce. Cît de departe am ajuns și-n ziua de azi la fel, ori și mai și. Nu apropiindu-ne ci căutînd să ne tot separăm, izolăm prin cîte și mai cîte.
   Străine toate de spiritul ce ni la dat ca împreună cu gîndirea din noi să conlucrăm. În familie și societăți închegate, armonios. Că nu-i o rețetă, sigur o vom afla în timp, dar să ne facem datoria de oameni. Mai înainte de toate, cu spirit de dreptate și bun-simț înspre bine și util.
   Știu că EL în vechime inspirase și chiar fusese CEL ce dezbinase oameni, pentru a-și creea poporul SĂU. Unificînd ceea ce trebuia în etapa aceea de evoluție a lumii aceleia. Că mai răzbat știri scrise ale acelor timpuri, o fi dar să le lăsăm. Am evoluat ca și EL în felul SĂU, necunoscut nouă, că nu merităm și asta e. EL E Mare și Tare și noi vrem nu vrem trebuie să-L ascultăm.

1669.De dovedim să fim cum trebuie să fim

   EL dorește de unde au fost întrerupte legăturile cu EL și Lumea SA, încă din vechime. Cu ale poporului SĂU de atunci și de mai curînd de pe la noi de acum 77 de ani. Să fie continuate, cum se cuvine, dezvoltate înspre ceea ce deocamdată ne dorește EL nouă. Adică, îndreptarea, moralizarea între oameni lumii, facerea doar de bine oriunde  și să-L aflăm corect, cum E : Creatorul, nostru și Singurul din CER ce răspunde de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU și al nostru, de dovedim să fim cum trebuie să fim.
   Avem chiar aici pe la noi, noi românii, de a-I îndeplini o cerință ce în curînd împlinește 77 de ani la Parepa-Rușani. Biserica construită de Maria Petre să-I fie LUI închinată și celor ce au dispărut în străvechime pe acolo. Încă nu știți cine-s acei morți ce EL ne-o învednicit să-i comemorăm prin construcție? Și de EL v-o durut în spate. Închinînd biserica unui necurat strămort, cînd o fi murit pe undeva prin lume, nici nu pe la noi.
    Veniți-vă în fire! Și fiți cum vi s-o cerut! Ori așa de nedrepți continuați să fiți. De nu-L respectați pe față pe Însuși Creatorul Lumii!?
    Cu toate că ne părăsește și avem necazuri, EL tot ține la noi, creația SA. Și nu vrea să se lase păgubaș în a ne îndruma cum trebuie și încă noi nu știm. Că încă nu dăm măcar semne că am vrea îndreptarea, ci-o tot ținem pe aia nedreaptă.
   Între noi oamenii cînd avem probleme de ne rezolvat, ne identificăm și ne asumăm riscuti, pentru rezolvări și aflări limită. În cazul SĂU cu noi nu-i cazul că EL ne știe tot ce ne privește de vrea. Și-i lămurit demult de ce putem și ce nu putem. Condiția e că noi nu știm ce-i cu noi și-L dezamăgim în așteptările SALE.
   Și mai grav pierzînd legătura cu EL, nu-L știm și nici nu mai știm cum să procedăm. Debusolați continuăm o existență precară, în părăsiri repetate avînd consecințe rele pentru noi, inconștienți în fața SA în cea mai mare parte.